Mii de studenți au fost arestați și închiși la Penitenciarul Pitești. Între anii 1949 și 1952 a început la Pitești cel mai groaznic experiment de spălare a creierelor și formare a omului nou. La penitenciarul Putești, în perioada experimentului au fost aduși și elevi. S-a început cu reeducearea unui grup redus de studenți, aflați în pușcărie, cei mai mulți fiind legionari, care au devenit din victime agresori. Apoi aceștia au reeducat sute și sute de alți studenți, prieteni până mai ieri. Acesta a fost cel mai oribil experiment, de torturi între colegi de celulă, și foști prieteni. Deținuții au fost supuși la agresiuni sexuale și, cel mai probabil, și violați. Puțini au putut să-și amintească ororile prin care au trecut mai ales că ele însemnau în primul rând umilire și degradare uman. Bătăile au fost însă de neimaginat.
Unul dintre studenții care au trecut pe la Pitești , Costin Merișca, a relatat în cartea sa Tragedia Pitești o parte din atrocitățile la care au fost supuși miile de studenți români, toată inteligența unei generații.
„Te obligau să te bați cap în cap cu altul sau să te izbești singur cu capul de pereți până se umfla capul; îți fracturau coastele; te băteau la vârful degetelor și la fluierele picioarelor; te loveau cu vârful pantofului în ficat; te strângeau de gât și jucau cu genunchii pe pieptul tău; sau te sugrumau, legat la ochi, dar și de mâini și picioare; îți strângeau mâinile cu ușa; îți scoteau dinții și măselele cu pumnii sau cu bocancul; îți smulgeau mustățile; îți smulgeau părul din cap; îți striveau pe rând fiecare falangă a degetelor de la mâini și de la picioare cu un clește de lemn; îți ardeau cu țigara părți ale corpului, mai ales fesele”.
