de Alexandru Herlea
Comemorarea în februarie a marelui Iuliu Maniu, martir al Neamului Românesc, cel care a făcut din lupta pentru promovarea intereselor naţionale şi a valorilor pe care trebuie să fie construită o societate modernă şi civilizată scopul vieţii sale este astazi o traditie la Sighetul Marmatiei – unde se afla Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei, unul din cele 3 mari memoriale europene, alaturi de cele de la Auschwitz si Caen – si la Badacin, la Casa memoriala Iuliu Maniu.
Anul acesta, comemorarea lui Iuliu Maniu are o importanta deosebita, luând în considerare situatia geopolitica internationala si faptul ca în iulie trecut, a fost promulgata, dupa lungi tergiversari, legea declararii anului 2023 « An Iuliu Maniu ». Prof. Doru Radosav, preşedintele asociaţiei Acţiunea Iuliu Maniu, în comunicarea : Cui îi este frică de Iuliu Maniu la 70 de ani de la moartea sa ? a explicat de ce. În decembrie 2023 a aparut (trebuie salutata) cartea « Iuliu Maniu în jurnalul lui Corneliu Coposu – o reinterpretare a istoriei » de Dan Pavel, ed. Fundatia Academia Civica.
Asociatia La Maison Roumaine, care are pe situl ei efigia lui Iuliu Maniu, aminteste si ea în fiecare an la 5 februarie de tragicul sau deces (asasinat) în închisoarea de la Sighet.
În urma cu 4 ani la comemorarea organizata la Sighet de catre neobositii dr. Gheorghe Şiman şi Ion Ioanovici, fosti membrii Pntcd, astazi PntMM, am prezentat o comunicare în care spuneam :
« Consider că trecerea la cele veşnice a lui Iuliu Maniu în capitala Maramureşului, pământ cu profunde valenţe naţionale, este într-un fel simbolică, plină de înţelesuri. Cum revelator al realităţii româneşti din epoca comunistă este decesul, zece ani mai târziu în 1963, tot în 5 februarie, la închisoarea din Râmnicul Sărat, al unui alt mare martir al românilor: Ion Mihalache, celălalt conducător carismatic al PNŢ, partid al României Mari, al României europene. Împărtăşeau amândoi aceeaşi dragoste de Ţară, acelaşi respect pentru valorile lumii civilizate; s-au sacrificat amândoi, neacceptând nici un compromis, în lupta pentru o Românie europeană. PNŢ a fost inamicul nr. 1 al ocupantului sovietic şi al comuniştilor români care au făcut totul ca să-l distrugă: i-au asasinat, schingiuit şi terorizat militanţii şi conducătorii, începând cu Maniu şi Mihalache. Să nu uităm că toate personalităţile, toţi semnatarii actului Unirii de la 1 decembrie 1918, care erau în viaţă după cel de al Doilea Război Mondial, au fost întemniţaţi de comunişti.
Sunt multe de spus despre luminoasa figură a lui Iuliu Maniu, făuritor al României Mari, luptător neînfricat pentru promovarea valorilor creştin-democrate de libertate, democraţie, dreptate, solidaritate, drepturile omului. Este revelatoare afirmaţia pe care a făcut-o la 1 Decembrie 1918: „noi nu voim ca din asupriți, ce-am fost, să devenim asupritori. Voim ca fiecare națiune să se poată cultiva în limba ei, să se roage lui Dumnezeu în credința ei şi să ceară dreptate în limba ei„. Ales în 2 decembrie 2018 în funcţia de ministru-preşedinte al Consiliului Dirigent, Iuliu Maniu a subliniat, citez din nou: „Privim înfăptuirea unității noastre naționale ca un triumf al libertății omenești„. Alexandru Vaida-Voevod, o altă mare personalitate reprezentativă a Transilvaniei, vorbind despre el, a afirmat că: „a respectat drepturile cetăţeneşti ale fiecăruia şi a contribuit mai mult decât oricare altul la unificarea sufletească şi la consolidarea Statului Român„.
Sfinxul de la Bădăcin a luptat cu curaj pentru promovarea principiilor în care credea şi s-a împotrivit tuturor dictaturilor ce s-au abătut asupra României, de la dictatura regală din 1938, la cea comunistă impusă de ocupantul sovietic. În Consiliul de Coroană din 31 august 1940, vorbind despre pierderile teritoriale – Basarabia şi Nordul Bucovinei, Nordul Ardealului şi Cadrilaterul –, el a declarat: „trebuie să constat că aceste continue cedări, fără o lovitură de sabie, fără o picătură de sânge, este o adâncă știrbire a demnității și puterii statului nostru„.
După cel de al Doilea Război Mondial, el a întruchipat rezistenţa poporului român împotriva barbariei ruso-asiatice. Cum a afirmat Corneliu Coposu: „În 1946, Iuliu Maniu nu reprezenta un partid sau o ideologie, ci purta cu sine simbolul independenței și al rezistenței românești anti-sovietice și anti-comuniste„. Marele Maniu s-a sacrificat pentru apărarea fiinţei naţionale : „Pe mine nu reusesc sa ma intimideze. Eu de la calea mea nu ma abat, eu hotarârile nu mi le schimb.” sunt cuvintele sale. Asasinarea lui în puşcăria din Sighet de către slugile din ţară ale ocupantului sovietic evidenţiază fără tăgadă genocidul la care a fost supus întregul poporul Român. »
Adevarul despre acest genocid trebuie cunoscut si spus raspicat. Afirmatia lui Romulus Rusan, initiator si realizator împreuna cu Ana Blandiana a Memorialului de la Sighet, : „Românii si-au câstigat libertatea în decembrie 1989 si ei asteapta sa regaseasca si adevarul” ramâne si astazi tot asa de valabila, caci evolutiile României în ultimii 35 de ani s-au facut fara sa se acorde necesara atentie suferintelor, refuzandu-se justitia, în dispretul eticii.
În încheiere reproduc trei citate din Iuliu Maniu de mare actualitate:
„Europa de mâine va fi aceea a uniunilor, confederatiilor, federatiilor. Acest moment inexorabil nu trebuie sa gaseasca poporul nostru nepregatit. Conducatorii politici trebuie sa cultive calitatile profesionale si morale ale românilor, astfel ca ei sa nu devina în context de libera circulatie a valorilor un fel de neo-iobagi în raport cu alte popoare. Deci, pregatire de specialitate, pregatire politica si morala, pentru a face fata concurentei inevitabile!” (Victor Isac: Iuliu Maniu – Testament moral politic; ed. Gândirea Româneasca, Bucuresti, 1991)
„Avem întâi nevoie de oameni de caracter şi oneşti şi numai pe urmă de oameni pricepuţi în conducerea treburilor publice. Între un hoţ fără caracter, dar priceput, şi un om cinstit mai puţin priceput, eu am preferat toată viaţa pe acesta din urmă. Astfel de oameni sunt mai de nădejde decât secăturile obraznice cărora le sticlesc ochii numai după afaceri„.
„Lagărele şi închisorile – spunea Maniu ùîn aprilie 1947 – pot închide oameni şi-i pot ucide, dar nu pot închide şi nici ucide ideile, care circulă, oricâte piedici le-ai pune. Teroarea înspăimântă omul, dar nu sugrumă ideea, care stăruie întotdeauna când este sprijinită de lege, de libertate şi de morală (…). Pe mine nu mă îngrozeşte nici lagărul, nici moartea şi am încredere deplină în soarta bună pe viitor a României„. (Romulus Rusan : Cum se construieste un miracol, ed. Fundatia Academia Civica, Bucuresti, 2017)
