În ziua Sfinţilor Constantin şi Elena, pe 21 mai 1991, în toaleta bărbaţilor din clădirea Divinity School a Universităţii din Chicago, Ioan Petru Culianu, celebrul istoric al religiilor, discipolul lui Mircea Eliade, a fost asasinat. Culianu avea 41 de ani și a fost împuşcat în cap cu o armă de calibru mic, Beretta 25.
Ioan Petru Culianu nu a avut nicio şansă. Misterul nu a fost deslușit niciodată.
„Este o execuţie tipică KGB-ului, o împuşcătură în ceafă”, a fost verdictul lui Ion Pacepa, fost general de Securitate.
Culianu era profesor la Universitatea Chicago, unde-i urmase la catedră marelui său mentor, Mircea Eliade, istoria religiilor, dar gama preocupărilor sale academice era mult mai largă, de la artele oculte ale Renașterii la etnomuzicologie. Cuprindea, cu o curiozitate insațiabilă, prezentul și viitorul, viața și moartea.
Profesorul Culianu, orginar din Iași părăsise turnul de fildeș și intrase în arena actualității cu articole și interviuri fulminante despre desfășurările revoluționare și post-revoluționare interne. Monarhist afișat, i-ar fi putut stârni pe extremiștii de dreapta; verdictul său necruțător asupra „loviturii de stat” din decembrie 1989 nu putea fi pe placul stăpânilor bucureșteni ai zilei. Toate acestea explică totul, și foarte puțin. Misterul rămâne intact, „de ce” și „cum a fost posibil” sunt întrebări care nu și-au găsit încă răspuns. O viață consacrată magiei și misterului s-a sfârșit tragic și misterios, cu o crimă precum cele pe care victima le-a descris în ficțiunile sale. Tragedia e, cum notează profesorul Anton, că moartea lui Ioan Petru Culianu nu-i ficțiune.
Profesorul Ted Anton: Un singur glonț în ceafă, în miezul zilei, la universitate, în WC-ul aflat la câțiva metri de biroul său. Era ziua onomastică a mamei lui, Sfinții Constantin și Elena. Poliția a declarat inițial, și total absurd, că-i vorba de o sinucidere. Nimeni n-a fost prins sau măcar chestionat ca suspect. Oficial, cazul rămâne deschis, dar în fapt e uitat: nimeni nu se mai ocupă de el. Asta e adevărata crimă, că făptașul a scăpat nepedepsit. S-ar putea să nu mai fie nici el în viață, criminalul, dar speranța nu moare, nu moare niciodată.
Reporter: Petru Culianu avea 41 de ani împliniți în luna ianuarie a acelui an fatidic. Publicase 17 cărți, și se bucura de admirația și dragostea studenților și colegilor săi. „Culianu avea capacitatea lingvistică, originalitatea, îndrăzneala și energia necesare pentru a produce o operă enormă,” scria profesorul Michael Fishbane. Cuvinte care măsoară dimensiunile tragediei. Ce teorii au circulat, atunci, despre vinovat și posibile motive?
Profesorul Ted Anton: Poliția a invocat motive ridicole: droguri, un student nemulțumit. Culianu se simțea amenințat din cauză că scria despre guvernul post-comunist din România. Puțin timp înainte de-a muri, se întâlnise cu regele și-i promisese sprijin. Uciderea lui a fost și atunci un mister, pentru că profesorul Culianu nu era o figură majora în România: publica într-o mică revistă a exilului, Lumea Liberă, și nu era cunoscut de publicul larg. Cei doi vinovați sunt poate unul singur, foști agenți ai Securității comuniste sau elemente asociate extremei drepte renăscute, care a aplaudat asasinatul la scurt timp după comiterea sa.
Sursa- RFI.ro
