În localul Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale s-au format de alungul timpului ”făuritorii și diriguitorii vieții noastre economice”.
Câți mai știu astăzi cui datorăm formarea acestei instituții? O datorăm lui Nicolae Xenopol – fratele istoricului Alexandru Xenopol.
Nicolae Xenopol, convins de necesitatea unei școli de cultură superioară economică, în anul 1912, în calitate de Ministru al Industriei și Comerțului, alcătuiește o comisie pentru a elabora un proiect în acest sens, după cercetarea unor institituții similare în diverse țări.
În anul 1913 este semnat Decretul Regal de înființare a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale.
În privința rigorii acestei școli, amintesc că, din cei 700 de înscriși la început, au absolvit în 1918 numai 19.
Problema cu care se va confrunta instituția creată va fi aceea a unui local propriu și a terenului pe care să-l construiască. A fost ales un teren amplasat într-o zonă centrală în Piața Romană. Suprafața acestuia era de 3390 mp. El era alcătuit din mai multe parcele, ce aparțineau unor proprietari particulari, care au trebuit cumpărate. Imediat a fost promovată și o lege pentru exproprierea terenurilor pentru utilitate publică.
Trebuie arătat că după expropiere s-a făcut o evaluare a terenului, s-a stabilit costul care s-a oferit proprietarilor. În același timp, legea devenea operabilă, lucrările de construcție începând, proprietarii urmând a se judeca dacă nu le convenea prețul.
Astăzi, ce facem după emiterea legii? Așteptăm până la finalizarea proceselor, întârziind lucrările ani buni. În vederea întocmirii proiectului se încheie în 1923 un contract cu prof. arhitect-inginer Grigore P. Cerkez. Acesta fiind bolnav, și-l aduce ca și colaborator pe tânărul arhitect Edmond van Saanen Algi.
Trebuie arătat că din respect pentru contribuția lui Van Saanen la elaborarea și dirijarea lucrărilor, Grigore Cerkez îi dă o scrisoare prin care îi certifică că dânsul este autorul proiectului. Și aceasta, spre a-i servi ca dovadă în fața altora. Câtă omenie și probitate morală!
Construcția se va realiza între 1923 și 1926 în timpul rectorilor Stanislav Cihoski și Ion N Angelescu. Execuția acestui edificiu a fostă făcută de antrepriza arhitectului Grigore G. Cerkez.
La 15 noiembrie 1926 a fost inaugurat localul Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale în prezența Reginei Mamă Elena, a Patriarhului Miron Cristea, a miniștrilor P.P. Negulescu și a Prof. Dr. C. Angelescu. A fost prezent și ilustrul ing. prof. Elie Radu.
Cu prilejul inaugurării, s-a apreciat că palatul este una din cele ”mai modern organizate clădiri”.
Privită din exterior, clădirea pare a fi compusă din 2 corpuri cu totul distincte, marcate printr-o accentuată deosebire de stil. În interior însă, ”unitatea este relizată printr-o rațională distribuție a spațiilor, acomodate scopului”.
Corpul dinspre Piața Romană, cu o înălțime de 21,2 m, are fațada principală susținută de coloanele ce prin tradiție se așează ”la locurile de lumină sufletească și culturală încă din cele mai vechi timpuri.”
Trebuie să remarcăm grija ce se acorda atunci cheltuirii banului public, dovadă că s-a păstrat un tablou cu cheltuielile făcute pentru construcția palatului. Valoarea totală s-a ridicat la 65.524.000 lei, adică, aproximativ 28 milioane Euro astăzi.
În palat, a fost proiectată o aulă de recepție și conferințe împodobită cu un luminator – artistic executat.
Aici se găsește o lucrare impresionantă – pictura murală denumită Istoria Comerțului Românesc realizată în 1932-1933 de către Cecilia Cuțescu Storck.
Palatul Academiei a intrat în galeria monumentelor noastre de artă și arhitectură.
Nicolae Noica a fost ministrul Lucărilor Publice, iar în acest moment este directorul Bibliotecii Academiei Române. Fotografiile și documentele fac parte din arhiva personală a domnului Nicolae Noica.
