Scriitorul și jurnalistul Ioan Vasiu a intrat în Cartea Recordurilor. Este primul român care a publicat peste două mii de catrene, record omologat de Asociația Cartea Recordurilor din România (14 aprilie 2021). Desigur, de atunci s-au adăugat încă o mie de catrene. A beneficiat de critici apreciative din partea colegilor de breaslă, așa cum este și cea a lui Laurențiu Ulici, din România literară. Într-un interviu acordat ExpresMagazin, Ioan Vasiu spune că în multe domenii, cum ar fi educația și cultura, după Revoluție „parcă am mers îndărăt și nu înainte, la fel ca racul”.
Poezii lirice, de un sentimentalism acut în trăire, discret în exprimare, scrise cu talent şi uşurinţă versificatorie…
Ioan Vasiu, poet care se poate mişca în voie pe mai multe lungimi de unde, dar care e mai la el acasă în aerul limpid şi de elegiacă muzicalitate al tradiţiei transilvănene. – Laurenţiu Ulici, în România literară, despre Ioan Vasiu.
E.M. Dle. Vasiu, cultura și educația au fost cenușărese în ultimele decenii. A fost premeditat sau doar nepăsarea autorităților?
I.V. Nu pot să spun că premeditat, dar aceasta este situația tristă și îngrijorătoare în care s-a ajuns. Pentru a înțelege cât accent pune statul pe cultură, e suficient să amintesc faptul că Ministerul Culturii ocupă un loc mărginaș în ierarhia ministerelor guvernului, primind de obicei fonduri mici de la bugetul general al României.
Dacă înainte de 1989 statul suporta contravaloarea tipăririi și distribuirii cărților scrise de scriitorii români, ba mai mult fiecare scriitor primea, ca drept de autor, o sumă de bani, acum majoritatea scriitorilor trebuie să scoată bani din propriile buzunare pentru tipărirea cărților. Și nu putem avea speranțe că lucrurile se vor schimba în bine, din acest punct de vedere, într-un viitor apropiat.
E.M. Ce v-a marcat din cultura românească? Pe cine apreciați în mod deosebit și de ce ?
I.V. Fiind scriitor, pot să spun că literatura în general și poezia în special mi-au marcat viața într-o mare măsură. Încă din anii când eram elev de liceu citeam cu nesaț cărțile de versuri semnate de Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănesu, Serghei Esenin, Paul Verlaine, iar mai târziu volumele semnate de Nicolae Labiș, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Grigore Vieru și C.V. Tudor. De felul meu sunt un nostalgic și nu cred că cineva poate să spună că acest lucru poate fi considerat un ”defect”. Îmi plac poeziile scrise în ritm clasic, cu ritm și rimă, care pot să îndulcească auzul cu melodicitatea lor.
E.M. Ce oameni de cultură ați cunoscut?
I.V. Primul meu loc de muncă a fost Biblioteca din comuna Beba Veche, județul Timiș, cea mai vestică localitate a României. Dacă erau întrebați unde locuiesc, oamenii de acolo spuneau că locuiesc în comuna în care se aud cum cântă cocoșii din trei țări: România, Ungaria și Iugoslavia. Îmi amintesc și acum cu mare plăcere că într-o zi de sâmbătă, la ceas de seară, din anul 1971, am organizat o întâlnire cu un grup de scriitori din Timișoara, redactori ai revistei Orizont. Au sosit în Beba Veche prozatorul Ion Velican și poeții Anghel Dumbrăveanu, Damian Ureche și Aurel Turcuș, care au citit din creațiile lor tinerilor și vărstnicilor care umpluseră sala căminului cultural. Și pentru că în urmă cu doar câteva luni în paginile revistei Orizont din Timișoara debutasem cu poezie, m-am alăturat și eu pe scenă grupului de scriitori, citind câteva din poeziile mele. Am dat acest exemplu pentru ca tinerii de astăzi să înțeleagă cum se făcea cultură atunci.
Pentru că m-ați întrebat ce scriitori și oameni de cultură am cunoscut înainte sau după 1989, amintesc doar câțiva dintre ei: poetul Ion Horea, criticul Ion Dodu Bălan, pictorul Aurel Nedel, editorul Aristide Popescu, omul de cultură, editor și jurnalist Ion Marin Almăjan, criticul Ioan Adam, scriitorul și jurnalistul Corneliu Leu… și mă opresc aici pentru că dacă i-aș aminti pe toți am ocupa prea mult spațiu în acest scurt interviu.
E.M. Dacă ne puteți da mai multe amănunte despre cariera dvs, opera dvs, dar și despre această știre – „Nou record național în literatură: Ioan Vasiu – primul român care a publicat mai mult de 2000 de catrene”.
I.V. În decursul celor 52 de ani care au trecut de la debutul meu literar, am publicat, atât înainte cât și după 1989, în multe reviste literare de renume, dintre care amintesc: România literară, Luceafărul, Tribuna, Orizont, Vatra, Transilvania, Flacăra, Contemporanul, Discobolul, Reflex, Nord Literar, Argeș, Măiastra, Mișcarea Literară și aș putea continua cu multe alte reviste. Sunt autorul unor volume de versuri, reportaje, critică literară și interviuri, în total 18. Am primit mai multe premii literare. Despre versurile mele au scris Laurențiu Ulici, Ion Dodu Bălan, Anghel Dumbrăveanu, Ioan Adam, Eugen Dorcescu, Dumitru Augustin Doman, Valeriu Bârgău, Radu Ciobanu, Ladislau Daradici, Geo Galetaru, Vasile Morar și alții.
Unii mă întreabă de ce nu sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România. Nu cu mulți ani în urmă am depus, la filiala din Alba Iulia, o cerere însoțită de un dosar cu cele prevăzute de statutul uniunii respective, dar au fost respinse fără a mi se comunica din ce motive. Drept urmare, nu am revenit cu altă cerere în acest sens. Consider că a fi scriitor nu înseamnă neapărat a fi membru al USR. Cunosc mulți scriitor români de valoare care nu sunt membri ai USR și care sunt mult mai talentați decât o bună parte din membrii acestei bresle.
Precizez, pentru cei care mă cunosc mai puțin sau deloc, faptul că sunt membru al Societății Scriitorilor Români din Basarabia, membru al Asociației Scriitorilor Români din Austria și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
După ce am publicat sute de poezii, în reviste și în volume, la un moment dat, în anul 2015, am hotărât să încerc să scriu zilnic măcar un catren. Așa am pornit pe un drum pe care merg și acum. Aproape zilnic public pe pagina mea de Facebook cel puțin un catren. Numărându-le, în 2021 am constatat cu surprindere că am ajuns la 2.000 de catrene. Atunci mi-a fost acordat un CERTIFICAT pe care-l țin la loc de cinste și pe care scrie : ”Record Național – Primul român care a publicat mai mult de 2.000 de catrene, IOAN VASIU”. Certificatul mi-a fost acordat de Asociația Cartea Recordurilor. M-am bucurat, știind că cel mai important catrenist al lumii este considerat Omar Khayyam, autorul a peste 1.000 de catrene. La nivelul țării noastre nu cunosc vreun poet cu un număr atât de mare de catrene scrise și publicate. Și nici la nivel internațional nu știu pe cineva care să fii scris mai multe decât mine.
Ambițios din fire și mândru de recordul la care am ajuns, am hotărât să nu mă opresc și să merg mai departe, scriind în fiecare zi și publicând aproape zilnic, tot pe pagina mea de Facebook, un catren. Cu puține zile în urmă am costatat că numărul catrenelor mele a ajuns la 3.000, majoritatea lor fiind scrise respectând regulile versurilor clasice, cu ritm și rimă. Și nu mă voi opri aici. Pe multe dintre ele le-am inclus deja și în două volume publicate. Uneori, dimineața când mă trezesc, am impresia că în vis am scris un catren și abia aștept să-l caligrafiez în caietul meu.
E.M. Încotro cultura, educația, societatea? Cum recuperăm publicul, tinerii? Cum îi determinăm să citească?
I.V. Din păcate, costatăm cu amărăciune în suflet că atât cultura, cât și educația, bat pașii pe loc, iar societatea ne dezamăgește de cele mai multe ori. La sfârșitul acestui an se vor împlini 34 de ani, trecuți de la revoluția din 1989 și în multe domenii parcă am mers îndărăt și nu înainte, la fel ca racul. În ceea ce privește muzica, tinerii ascultă ceea ce li se oferă. Puzderia de televiziuni și posturi de radio se întrec parcă să difuzeze manele și mai puțin muzică bună, românească. Aminteam la începutul interviului cum în 1971 scriitorii se deplasau în cele mai îndepărtate și izolate sate pentru a se întâlni cu oameni simpli, elevi și adulți, cărora le citeau din creațiile proprii și le ofereau din cărțile lor, cu autograf. Era o metodă simplă de socializare și de cunoaștere. În prezent, puține biblioteci publice din comune și orașe, ba chiar și din unele municipii mai mici, organizează activități și manifestări de acest fel. Dar pentru lucrul acesta bibliotecarii nu sunt luați la întrebări de cei care-i plătesc. Vorba ceea: luna trece, leafa vine, noi ne facem că muncim. Poate se vor supăra unii dintre cei cu musca pe căciulă, care vor lectura acest interviu. Dar, aceasta este realitatea în multe zone ale țării. Nici la unele școli, mai ales din mediul rural, situația nu e mai bună.
Ioan Vasiu s-a născut la data de 4 ianuarie 1949, în comuna Periam, judeţul Timiş, unde a absolvit şcoală generală şi liceul. După armată, s-a angajat ca bibliotecar în cea mai vestică localitate a ţării, comuna Beba Veche. S-a specializat în biblioteconomie şi dialectologie, urmând cursuri la Timişoara şi Braşov.
În paralel a început să colaboreze la mai multe publicaţii din ţară, după ce a debutat în paginile revistei literare ”Orizont” din Timişoara, în noiembrie 1970. Poeziile, reportajele şi însemnările sale au văzut lumina tiparului în revistele ”România literară”, ”Flacăra”, ”Luceafărul”, ”Contemporanul” (Bucureşti), ”Tribuna” (Cluj-Napoca), ”Vatra” (Târgu-Mureş), ”Orizont” (Timişoara), ”Transilvania” (Sibiu), ”Argeş” (Piteşti), ”Familia” (Oradea), ”Nord Literar” (Baia Mare), ”Conta” (Piatra Neamţ), ”Mişcarea Literară” (Bistriţa Năsăud), ”Pro Saeculum” (Focşani, Vrancea), ”Reflex” (Reşiţa), ”Discobolul” (Alba Iulia), ”Bucureştiul Literar şi Artistic”, ”Vatra Veche” (Târgu Mureş), ”Boema” (Galaţi), ”Sintagme Literare” (Dudeştii Noi, Timiş), ”Măiastra” (Târgu Jiu), ”Conexiuni” (Bistriţa), ”Ardealul Literar” şi ”Semne” (Deva), ”LitArt” (Târgu-Mureş). După 1989 a început să colaboreze şi cu reviste din afara graniţelor, cum ar fi: ”Basarabia Literară” (Chişinău, Republica Moldova), ”Lumină Lină” (New York), ”Destine Literare” (Montréal, Canada) şi ”Observatorul” (Toronto, Canada). O bună şi fructuoasă colaborare a avut şi cu ”Suplimentul literar-artistic al Scânteii tineretului” (SLAST), condus de Ion Cristoiu. Între anii 1983–1985 a participat la trei turnee de documentare ale Cenaclului ”Confluenţe” la Galaţi, Miercurea Ciuc şi Iaşi, cenaclu ce funcţiona pentru tinerii scriitori, pe lângă SLAST. În anul 1975, un juriu din care au făcut parte scriitorii Anghel Dumbrăveanu (preşedinte) şi Eugen Dorcescu, i-au acordat premiul III la un concurs literar organizat la Timişoara. În anul 1981, a participat la Festivalul-concurs de poezie ”Lucian Blaga” organizat la Sebeş (jud. Alba) unde un juriu din care au făcut parte, printre alţii, Ion Horea (preşedinte) şi Ion Mircea, i-a acordat un premiu special. În anul 1981, un juriu al cărui preşedinte a fost scriitorul Nicolae Prelipceanu i-a acordat premiul revistei Tribuna (un grupaj de 4 poezii fiind publicate ulterior în paginile revistei), la concursul de poezie organizat cu ocazia ”Întâlnirii tineretului cu istoria” de la Costeşti, judeţul Hunedoara. În anul 1982 a participat la concursul literar organizat la Sighetu Marmaţiei, unde un juriu din care au făcut parte, printre alţii, Laurenţiu Ulici (preşedinte), Nicolae Prelipceanu, Dinu Flămând, Horia Bădescu şi A. I. Brumaru, i-a acordat premiul ziarului local. Tot în anul 1982, a participat la Festivalul-concurs de creaţie literară ”Mihail Sadoveanu” de la Piatra Neamţ, unde un juriu din care au făcut parte Laurenţiu Ulici, Vasile Sălăjan (preşedinte), Nicolae Ciobanu şi Andi Andrieş, i-a acordat un premiu binemeritat. Ioan Vasiu a fost selectat cu un grupaj de poeme şi inclus în ”Caietul de poezie-1973”, tipărit de Editura Eminescu, în 1974, ca urmare a Concursului de poezie organizat în anul 1973. Iată ce îi scria atunci binecunoscutul scriitor Tudor Opriş: ”Sunt mândru de tine şi sper că în curând voi fi primul care va vesti naşterea unui poet de nădejde.”
Volume publicate: ”Câmpiile de germinare”, versuri, Bucureşti, Editura Litera, 1984; ”Vis cu ochii deschişi”, versuri pentru copii, Bucureşti, Editura Ion Creangă, , 1988; ”Refluxul iubirii”, versuri, Deva, Editura P. C. Graf, Deva, 1994; ”Bolnav de poezie”, 2012, versuri, Târgu-Jiu, Editura Măiastra, ”Aruncând cu pietre după vânt”, 2012, versuri, Orăştie, Editura Emma, ”Caligrafii sentimentale”, însemnări şi reportaje, Orăştie, Editura Emma, 2013, ”Târziu în cuvinte”, versuri, Timișoara, Editura Eurostampa, 2014, ”Livada cu metafore”, versuri, Satu-Mare, Editura Inspirescu, 2015. De asemenea a apărut în volumele colective ”Planeta cărbunelui”, reportaje, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984 (în colaborare); ”Călătorie spre izvoare”, antologie de reportaje, Editura Eminescu, Bucureşti, 1986 (în colaborare); ”Flori pentru mama”, antologie de poezii închinate mamei, Deva, Editura Emia, 1997 (în colaborare). Ioan Vasiu este prezent cu date biografice şi referiri la creaţia sa literară în paginile unor dicţionare tipărite în ultimii ani, printre care: ”500 debuturi literare – istoria debutului şcolar al scriitorilor români (1820–1980)” de Tudor Opriş, Galaţi, Editura Porto-Franco, 1991; ”Mic dicţionar al literaturii pentru copii” de Graţian Ordean, Deva, Editura Sigma Plus, 1998; ”Personalităţi hunedorene” de Maria Razba, Biblioteca Judeţeană Hunedoara, Deva, 2000; „Orăştie – Enciclopedie” de Petru Baciu, Deva, Editura Corvin, 2001 şi ”Radio Timişoara – o istorie vorbită” de Corneliu Faur, Timişoara, Editura Artpress, 2005; ”Personalităţi române şi faptele lor 1950–2000”, Iaşi, Constantin Dârţu, Editura StudIS, 2011.
”Poemele lui Ioan Vasiu sunt scrise cu sensibilitate şi rafinament, unele dintre ele aducând chiar o notă de prospeţime în climatul tematic pe care îl promovează…Ioan Vasiu este fără îndoială un poet talentat…” – Eugeniu Nistor, Târgu-Mureş, 1985.
”Ioan Vasiu este un poet nostalgic, uneori chiar discret elegiac, tonalităţi de care se detaşează doar în poezia patriotică…” Radu Ciobanu, în revista ”Ritmuri hunedorene”, august 1978.
”În poezia lui Ioan Vasiu se petrec anotimpuri, o iubire nestăpânită configurează un peisaj şi un timp neţărmurit, al părinţilor şi al anotimpurilor târzii, bucuria vieţii inundă pământuri în vestirea primăverii ori în zăpezile ce cad peste întrebări şi melancolii.” – Ion Horea, pe coperta volumului ”Târziu în cuvinte”, versuri, Timişoara, Editura Eurostampa, 2014.
”Lirismul prezent în această carte (Aruncând cu pietre după vânt) şi delimitează un teritoriu generos, pe care inspiraţia poetului îl explorează în profunzime, extrăgând carate imagistice, din arhitecturi lexicale, fastuoase, reverberante. Poezia lui Ioan Vasiu îşi circumscrie o zonă a combustiilor sufleteşti, valorificând din plin predilecţia romantică pentru componentele trăirii autentice nesofisticate” – Geo Galetaru, în revista ”Arca”, nr.1-2-3/2014.
”Poetul Ioan Vasiu nu alunecă într-un patetism ieftin, ci reuşeşte o evidentă armonizare emotivă, prin dilatarea universului poetic, ca expresie a unor experienţe sensibile general-umane, comunicate cu harul şi fiorul cuvântului potrivit.” – Livia Fumurescu, în revista ”Reflex”, Reşiţa, nr.7-12/2013.
”Cartea Bolnav de poezie este o carte a spaţiilor vaste, a păcii biblice, patriarhale, a toamnelor care deşi se repetă, sunt tot timpul diferite, a sincerităţilor fruste, într-un cuvânt a unui poet autentic care nu trunchează ci trăieşte poezia…” – Vasile Morar, în revista ”Nord Literar”, nr. 2/2014.
