Codul Penal al lui Cuza (1864): Despre interzicerea necondiționată a avortului, uciderea scuzabilă a soției și adulter

246. Ori-care, prin lucruri de mancare, bauturi, doctorii violente, sau prin ori-ce alt mijloc, va face, cu stiinta, pe femeea insarcinata sa lepede, ori cu voia ei sau nu, se va pedepsi cu minimul recluziunei. Femeia care, de sine-si, va fi facut vre-un mijloc ca sa lepede, sau va fi primit sa intrebuinteze mijloacele de lepedare ce i se vor fi aratat ori i se vor fi dat spre acest sfarsit, se va pedepsi cu inchisoare dela sase luni pana la doui ani, de va fi rezultat lepadarea pruncului. Medicii, chirurgii, ofiterii de sanatate, spiterii si moasele cari vor arata, sau vor da sau inlesni aceste mijloace, se vor pedepsi cu recluziunea, daca lepadarea va avea loc. Daca din lepadare se va fi cauzat moartea mamei, pedeapsa se va aplica cu un grad mai sus. (Prevederi menținute și în Codul penal din 1936 – art. 482.)

253. Omorul savarsit de catre barbat asupra femeei sale, sau de catre acesta asupra barbatului sau, nu este scuzabil, daca viata sotului sau a sotiei care a comis omorul nu a fost pusa in pericol chiar in momentul cand s’a comis omorul. In caz insa de adulter, omorul comis de catre sot asupra sotiei sale sau asupra complicelui, sau de catre sotie asupra sotului sau sau asupra complicei, in momentul surprinderei in flagrant delict in casa conjugala, este scuzabil. (Prevederi menținute și în Codul penal din 1936 – art. 155.)

269. Acel culpabile de adulter (preacurvie), precum si complicele sau, se vor pedepsi cu inchisoarea dela o luna pana la sase luni. (Prevederi menținute și în Codul penal din 1936 – art. 445.)

270. Actiunea de adulter nu sa va putea intenta daca sotul inocint nu va cere-o formal. Sotul inocint poate cere si dobandi ori-cand, in cursul procesului, stingerea actiunii publice, precum si dupa darea sentintei definitive, incetarea pedepsei, daca va consimti a ramanea in casatorie. In cazul acesta din urma, complicele osandit nu poate fi aparat de penalitate. (Prevederi menținute și în Codul penal din 1936 – art. 445.)

Adulterul a fost decriminalizat în România abia în 2006. Avortul a fost decriminalizat după 1957, recriminalizat prin Decretul din 1966 și decriminalizat din nou după 1990. Cât privește „crimele pasionale” ( uciderea soției adultere sau a soțului adulter), ele au fost tratate ca și celelalte tipuri de omucideri după 1947 (deci nu au mai fost „scuzabile”).

În orice caz, din prevederile astea rezultă că nu era deloc ușor să fii femeie în România între 1865 și până la instaurarea regimului comunist. Nu că după aceea ar fi fost mai ușor, dar e bine să știm asta când citim teste nostalgice despre lumea românească ante-comunistă. Adevărul este că înainte (de comunism) nu era mai bine. Abia după 1990 – și mai ales după integrarea în Uniunea Europeană – începe și la noi să fie mai bine.