123
Cursa contracronometru pentru menţinerea puterii politice aruncă PSD într-o mocirlă politică de mirosul căreia îi va fi foarte greu să se spele. Grăbiţi să scape de liberali de la guvernare şi să împartă după bunul lor plac banii înainte de alegeri, social-democraţii se grăbesc, după ce le-au dat un picior în dos liberalilor, să se alieze cu reprezentanţii ungurilor, care, deşi fac parte din familia popularilor europeni, numai de interesul ţării sau al alegătorilor de dreapta nu se preocupă. Mişcarea este una care aduce avantaje numai pe termen scurt, în timp ce, pe termen lung, social-democraţii cel mai probabil vor plăti electoral destul de scump această alegere.
Cunoscuţi drept aliaţi facili şi dispuşi oricând la susţinerea Guvernului, în schimbul unor imense avantaje în judeţele transilvănene pe care le controlează, ungurii ameninţă, însă, pe termen lung unitatea naţională, şi va veni poate vremea când PSD va plăti, prin vina de a genera mişcări sociale de amploare, lejeritatea cu care îi primesc acum, cu braţele deschise, pe „amicii” maghiari. Pe de altă parte, cererea UDMR, ca prefecţii să retragă plângerile penale făcute împotriva celor care au arborat steagul secuiesc este mult dincolo de limita legii, cei vinovaţi atentând pe faţă la statul de drept din România.
„Negocierile” pe care le invocă în aceste ore UDMR nu reprezintă, de fapt, decât un şantaj ordinar, deşi, după ultimele calcule, uniunea USD nu ar mai avea nevoie de unguri pentru a guverna, având majoritate doar cu minorităţile naţionale.
Este de-a dreptul amuzant faptul că una dintre solicitările UDMR, aberantă şi ea, a dus la căderea guvernului Mihai Răzvan Ungureanu, când, în urma unei moţiuni de cenzură, s-a votat împotriva înfiinţării unei linii de învăţare în limba maghiară la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş. Culmea, la instituţia universitară respectivă există deja o linie de predare în limba maghiară şi, mai mult, sunt deja probleme cu îndeplinirea standardelor de acreditare, din cauza faptului că sunt prea puţini profesori care să predea în limba maghiară, faţă de cei 1700 de studenţi care învaţă deja în această limbă. Adevărul este, însă, că UDMR vrea toată conducerea universităţii şi, eventual, a judeţelor pe care şi le doresc, dar şi să poată controla apoi, după bunul plac, domeniul medical şi administrativ din zonă, continuând, astfel, asuprirea românilor în propria lor ţară. Interesant, ungurii vorbesc deja cu gura deschisă despre autonomie teritorială, nu se mai limitează doar la a o porecli „culturală”, ceea ce excede clar directivele Uniunii Europene.
Pe de altă parte, PSD nu a analizat suficient capcana de a ajunge din nou „la mâna” preşedintelui Băsescu, al cărui singur obiectiv a rămas acum, potrivit propriilor declaraţii, să crească partidul pe care l-a moşit ultima oară, PMP, asta implicând şi destabilizarea inamicilor politici, prin orice mijloace. Este clar că Victor Ponta nu va mai reuşi să-l determine pe Băsescu să-l numească premier, în cazul în care se va ajunge în acest moment. Este clar că, prin cooptarea UDMR la guvernare se schimbă structura, poate chiar şi compoziţia politică a Guvernului, iar votul Parlamentului este, în acest caz, obligatoriu.
Cearta din USL a căzut ca o adevărată pleaşcă pentru preşedinte, acesta găsind, cu această ocazie o modalitate facilă de a destabiliza celelalte partide, în această gamă înscriindu-se şi declaraţia recentă, cu privire la recomandarea pentru Klaus Iohannis pe post de premier. Este clar că noul preşedinte, ales la finalul acestui an poate reseta viaţa politică din România şi, implicit, poate aduce din nou o alianţă de dreapta la guvernare. Pe acest lucru se bazează şi Băsescu, aflat acum într-o căutare acerbă pentru găsirea unei figuri importante, pe care să o arunce în lupta prezidenţială, atunci când adversarii săi se aşteaptă mai puţin. De aceea a şi declarat Traian Băsescu faptul că s-ar vedea, eventual, pe post de prim ministru într-o viitoare guvernare, iar surprizele în această cursă abia acum încep.
Cum va afecta, totuşi, viaţa politică din România criza din Ucraina şi un posibil război care se conturează la graniţele ţării este greu de spus. Pe unde vor scoate cămaşa aceşti adolescenţi politici, care nu au trecut de etapa tatuajelor şi a cerceilor din buric, în privinţa experienţei şi acţiunilor politice, este greu de spus. Este posibil însă ca, pe principiul care a făcut din România în permanenţă o graniţă dintre sferele de influenţă globală între Est şi Vest, ţara să fie din nou băgată în acest jos şi chiar afectată, în cazul în care ruşii îşi continuă acţiunile militare din Ucraina, iar acestea vor trezi o reacţie asemănătoare din partea Vestului. Nici măcar occidentalii nu ştiu în ce direcţie va evolua această criză, iar de acest lucru depinde, în mare măsură, şi situaţia României. Nu este deloc comod pentru investitorii străini, de exemplu, faptul că au afaceri într-o ţară aflată la câţiva kilometri de scena unui război. În acel moment, s-ar putea să ne trezim că, în loc de o aglomeraţie excesivă pe lângă stupul Guvernului, nici unul dintre indivizi care îşi umflă acum muşchii la televizor şi se dă albinuţă harnică să nu mai vrea responsabilitatea deciziilor sau să mai aibă curajul lor.
Fărâmiţarea politică nu face, oricum, bine din perspectiva stabilităţii politice româneşti, iar desprinderea lui Tăriceanu din PNL este posibil să atragă după sine şi alţi „fluturi” politici oportunişti, care se vor grăbi să treacă de partea puterii, pentru a nu-şi pierde funcţiile administrative sau de conducere a unor instituţii publice, spre deosebire de mişcarea politică dinaintea alegerilor parlamentare, când forţele s-au coagulat, pentru anihilarea guvernului de atunci, controlat de Traian Băsescu.
În acest nou context, actualul preşedinte va avea un cuvânt greu de spus în turul al doilea al alegerilor parlamentare, iar PSD, dacă nu ia rapid măsuri pentru a-şi respecta promisiunile politice sau dacă nu va reuşi să „producă” un candidat viabil şi susţinut atât de stânga, dar şi de o parte dintre alegătorii de dreapta, este posibil să piardă, la finele acestui an, hăţurile politice. O astfel de mişcare încearcă actualul Guvern, în acest moment, prin apropierea lui Călin Popescu Tăriceanu, dar fostul premier mai are mulţi paşi de parcurs pentru a coagula în jurul său simpatia milioanelor de alegători de care are nevoie, şi nu are lanternă, pentru a nu se împiedica de trepte, pe parcurs.
