Politicienii români au inventat o nouă ocupaţie de bază a membrilor de partid, şi anume aceea de ministru de ocazie. Remanierea guvernamentală spectaculoasă din ultimele zile nu a făcut decât să demonstreze, dacă mai era nevoie, faptul că liderii politicii româneşti nu mai pot convinge adevăraţi specialişti să se alăture eforturilor de conducere a ţării, şi apelează astfel la „miniştri de ocazie”, adică la anumiţi apropiaţi,de obicei complet paraleli cu domeniile în care activează, dar care sunt numiţi miniştri pe la mai multe ministere, doar de dragul de a nu scăpa hăţurile bugetelor din mână. Modelul a fost „brevetat”, ce-i drept, de Traian Băsescu înainte, dar acesta a comasat pur şi simplu ministerele, numind diverşi anonimi la conducerea mai multor ministere în acelaşi timp, cum a fost şi cazul „specialistei” Elena Udrea.
Preşedintele PNL încearcă astfel să scoată partidul din groapa de imagine în care se află, şi a reuşit, parţial, prin ultimele mişcări de şah politic, dar poate, în acest fel, să grăbească şi o ruptură de PSD, produsă chiar înaintea alegerilor europarlamentare, în cazul în care Victor Ponta va intra în panică datorită influenţei sporite a PNL în Guvern, şi va face, astfel, mişcări necugetate. Dincolo de lovitura de imagine şi de autoritate dată de Crin Antonescu prin această remaniere, în special prin eliminarea lui Daniel Chiţoiu din ecuaţia guvernamentală, fapt care a tăiat, practic, aripile de influenţă ale aripii Ruşanu – Chiţoiu din PNL, aceste rotiri ale aceloraşi personaje de la un minister la altul, dar şi nehotărârea unora – vezi cazul lui Klaus Iohannis – este una de-a dreptul aiuritoare.
Crin Antonescu a ţinut să infirme categoric ipoteza că Daniel Chiţoiu, cel puţin, ar fi plecat din guvern din cauza unei prea mari apropieri de Victor Ponta, dar a lăsat complet în aer motivul acestei remanieri, cu privire la fiecare ministru în parte. Ipoteza existenţei unor erori din partea foştilor miniştri trebuie asumată, însă, de PNL, iar dacă nu există aceste erori, înlocuirile nu pot fi interpretate decât ca o reglare de conturi. Mesajul transmis în societate de aceste înlocuiri nemotivate este de instabilitate şi arbitrariu, ecuaţie din care elementul performanţă este complet exclus.
Eugen Nicolaescu este un astfel de ministru de ocazie. De ce a fost el mutat de la Sănătate exact în pragul punerii în practică a unei reforme majore, pentru introducerea pachetului de bază, după ce de acolo a fost dislocat recent un alt actor esenţial al acestei reforme, Raed Arafat? Este oare reforma din sănătate atât de neimportantă pentru PNL, sau este considerată deja un eşec? Pe de altă parte, ce performanţe sau competenţe îl califică pe fostul şef de la Sănătate pentru Ministerul Finanţelor, în condiţiile în care este de formaţie economist, ca mii de oameni din România, dar nu a vădit niciodată public vreo viziune în acest domeniu? Dacă o are, de ce a fost numit la Sănătate? S-a terminat lista finanţiştilor din PNL, sau Crin Antonescu pur şi simplu vrea o marionetă care să manevreze fondurile după bunul plac al liberalilor, fără a-l interesa competenţa?
Cea mai controversată este numirea lui Klaus Iohannis la un minister care se ocupă de menţinerea statului de drept, dar tocmai această numire începe prin încercarea de încălcare a legii, în sensul că Iohannis ţine cu dinţii, şi poate pe bună dreptate, la scaunul de primar, păstrat cu succes în ultimele trei mandate la Sibiu. Iohannis a invocat în acest sens precedentul Ciorbea, care se baza, însă, pe o ordonanţă care nu mai este în vigoare, motiv pentru care Emil Boc nu a putut să fie şi premier, şi primar al Clujului. O asemenea abordare arată mult amatorism, inacceptabil din partea unui viitor ministru de Interne, care se va confrunta, în „politica mare” cu foarte mulţi generali experimentaţi şi refractari la corpuri străine, şi ar putea fi astfel o victimă sigură, mai ales într-un an cu două şarje electorale. Mai mult, ANI a făcut recent o plângere împotriva sa pentru conflict de interese la Parchetul General, plângere care deocamdată nu a primit răspuns, dar tot ce-i lipseşte României în acest moment ar fi ca justiţia să înceapă urmărirea penala şi împotriva unui ministru de Interne.
Lovitura dată de PNL sub centura PSD este însă mai ales numirea lui Iohannis pe post de vicepremier, deoarece PSD are deja, prin Gabriel Oprea, această poziţie pe zona de apărare şi ordine publică, iar Iohannis este puţin probabil să poată fi vicepremier pe probleme economice, din poziţia de ministru de Interne.
Prin atragerea lui Iohannis în Guvern, Antonescu este posibil să mai recupereze ceva din handicapul evident pe care l-a căpătat la alegerile prezidenţiale, în faţa lui Victor Ponta, datorită faptului că popularitatea primarului Sibiului este comparabilă, în acest moment, cu cea a lui Mugur Isărescu, guvernatorul BNR. În plus, eliminarea lui Daniel Chiţoiu din Guvern poate duce la o slăbire a PNL pe altă latură, prin îndepărtarea aripii Ruşanu – Chiţoiu şi împingerea acesteia către PSD. Mişcarea este, însă, mai puţin probabilă, atâta timp cât această aripă de influenţă a rămas fără resurse bugetare importante, cum erau cele de la Economie.
Remanierea s-ar putea, totuşi, să-i dea noi idei lui Victor Ponta, care ar putea gândi şi el o repliere printr-o alianţă – surpriză, între PSD şi PDL-ul lui Vasile Blaga, disperat şi acesta, din cauza pierderii a tot mai mulţi membri, atraşi de magnetul Mişcării Populare. Până în acest moment, „dreapta unită”, pe care o clamează în fiecare zi diverşi „foşti” manipulanţi ai butoanelor puterii din partiduleţele de dreapta nu a putut produce, şi nici nu va mai avea timp, vreun personaj destul de puternic pentru a unifica puterile tuturor, iar numele vehiculate până acum, indiferent că este vorba de Cătălin Predoiu, Emil Boc sau chiar Mihai Răzvan Ungureanu sunt expirate politic. De aici provine şi disperarea lui Vasile Blaga de a-şi ţine partidul unit, iar fără accesul la resurse, acest lucru va fi foarte greu de înfăptuit. Din această perspectivă, pe axa Vasile Blaga-Ilie Sârbu este posibil să apară o colaborare fie pentru un guvern minoritar PSD, fie pentru o prezenţă la guvernare a PDL până în 2014, pentru că este singura zonă la care PSD mai poate să apeleze.
