Judecătorii care i-au achitat definitiv pe foștii securiști ai disidentului Gheorghe Ursu sunt Valerica Voica, Constantin Epure și Alin Sorin Nicolescu, conform informațiilor obținute de G4Media. Doi dintre ei l-au achitat și pe Gabriel Oprea, în primă instanță, iar judecătoarea a fost promovată la Curtea Supremă de secția de judecători a CSM dominat de Lia Savonea.

Redăm integral postarea pe FB:

”Solicit public ministrului justiției, procurorului general, președintelui ÎCCJ și CSM să sesizeze inspecția judiciară pentru declanșarea cercetării disciplinare a celor trei judecători de la ÎCCJ care au distrus ideea de justiție în România.

Consider că singura decizie corectă a Consiliului Superior al Magistraturii în această situație nu poate fi decât excluderea din magistratură a celor trei judecători care au decis achitarea lui Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș, ofițerii de securitate vinovați de uciderea lui Gheorghe Ursu.

Sunt convins că există temei juridic solid pentru ca parchetul să apeleze la o cale extraordinară de atac împotriva hotărârii judecătorești revoltătoare de achitare.

Nu pot să accept ca, în urma unei hotărâri judecătorești abominabile, care distruge complet fundamentul sistemului de justiție din România și care pune în pericol democrația din România, să nu se întâmple nimic. Să nu fie pedepsiți cei care și-au exercitat funcția cu rea- credință.

În cazul în care niciunul dintre actorii instituționali care pot să declanșeze demersurile legale nu o vor face, îmi va fi clar că, indiferent de declarațiile date, sunt de acord cu verdictul scandalos dat de cei trei judecători și că sunt complici la distrugerea oricărei șanse a justiției românești de a face dreptate pentru oameni.

P.S. Tăcerea complice a lui Iohannis, a conducerii PSD, PNL și AUR pe acest subiect ar trebui să ne dea fiori… dar și să ne îndemne la mobilizare pe noi, cei care nu mai vrem niciodată dictatură în România!”

Fragmente din motivare:

”Spre deosebire de anii 1948-1964, în care s-au produs acele atrocități împotriva poporului român, reținute și în hotărârile anterior menționate, la nivelul anului 1985 nu se mai poate considera că există o intenție clară de exterminare sistematică a oricărui opozant din partea autorităților statului, prin acte materiale ce s-ar circumscrie infracțiunii analizate și care să permită încadrarea oricărui comportament nelegal față de persoanele aflate în detenție în acest tip de infracțiune”.

”Împrejurarea evocată de procuror în sensul că represiunea organizată de securitate ar avea un caracter sistematic și s-ar exercita prin controlul informativ al „întregii populații active” (și prin aceasta s-ar face dovada situației premisă cerută de textul incriminator) dat fiind numărul cetățenilor români supravegheați sau urmăriți de securitate în anii 1974-1989 nu poate fi reținută de Înalta Curte”.

”Înalta Curte reține că, prin probele administrate în cauză, inclusiv în apel, s-a făcut dovada unor interacțiuni ale organelor de stat (chiar organe ale securității) cu mai multe persoane determinate, însă nu s-a făcut dovada existenței, în perioada în care se reține comiterea infracțiunii de către inculpați, a unui conflict (adversități) între autorități și populație sau parte din aceasta, în cadrul căruia să existe o preocupare sistematică a autorităților de exterminare fizică sau psihică a populației sau a unei părți din acesta pe diverse motive (așa cum s-a întâmplat în perioada anilor 1948-1965, împrejurări reținute prin hotărârile penale la care s-a făcut referire în cele ce preced)”.

”Un conflict limitat la câteva persoane determinate nu poate fi considerat ca situație premisă a infracțiunii de tratamente neomenoase. Or, exact această situație premisă de intenție sistematică de exterminare din partea autorităților face diferența dintre infracțiunile contra păcii și omenirii și infracțiunile individuale cu același element material cuprinse în celelalte titluri ale Codului penal (omor, supunere la rele tratamente, tortură etc.).

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține că, în cauză, nu este îndeplinită situația premisă, parte componentă din structura (conținutul juridic) infracțiunii de tratamente neomenoase, situație în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, însă faptele persoanelor care au contribuit la uciderea victimei pot fi cercetate individual (particular) ca infracțiuni de drept comun.