Alegerile prezidentiale sunt importante si din perspectiva evolutiei economice viitoare. O serie de investitii majore sunt amanate pana dupa anuntarea castigatorului. Propensiunea catre anumite blocuri economice va fi decisiva, unul din est si altul din vest. Strategia pentru prezidentiale va fi simpla si inspirata din situatia din 2000: fragmentarea dreptei si introducerea celor doi alesi de pe stanga in turul 2.
Testul fezabilitatii unei astfel de strategii consta in controlul votului. Acest test a fost declarat reusit de partidul de guvernamant la alegerile europarlamentare.
Alegerile europarlamentare au demonstrat o organizare “exemplara” a alegerilor e.g. autocarele si microbuzele faceau coada la intrarea in orase, ne-orasenii au votat masiv la oras iar politia asigura fluiditatea traficului. Fraudele raportate sunt minore. Alegerile europarlamentare au mai demonstrat ca partidul de guvernamant nu poate castiga alegerile prezidentiale din primul tur.
Partidul de guvernamant nu doar ca a castigat la pas dar si-a permis sa cedeze voturi ( procente) atat catre un independent (e drept ca ulterior au regretat ca au scapat prea multe in directia respectiva) precum si catre un nou partid (procente). Este o demonstratie clara a controlului votului si a faptului ca liderii partidului de guvernamant pot partitiona votul, la atatia ani de la revolutie, cu acuratete. Singura componenta lipsa pentru primul tur al alegerilor prezidentiale este fragmentarea dreptei prin lansarea a cat mai multor candidati pe flancul drept, de la independenti la dreptaci, de la europarlamentari “antisistem” la senatori.
Partidul de guvernamant a dovedit ca “merita” sa aiba ambii candidati in turul 2 al alegerilor prezidentiale.
In aceste conditii macar nu va mai ramane o necunoscuta directia propensiunii economiei romaniei: euro-atlantica sau euro-asiatica. Tot cu euro incepe, va scrie pe panotaje.
