Fostul președinte francez a fost pus sub acuzare pentru fapte de corupție. Dincolo de senzaționalul cazului însă, întreaga afacere Sarkozy – compusă din șase scandaluri mai mult sau mai puțin separate – arată cum vede fostul șef de stat sistemul politic francez.
Detaliile cazului de trafic de influență în sistemul judiciar francez scot la iveală o față a Franței în care justiția pare subordonată – șocant de direct în țara libertății, a egalității și a fraternității – liderilor politici. Aceștia, indiferent de opțiunea politică de stânga sau de dreapta, aparțin în genere aceleiași pături sociale și se recrutează unii pe alții de-o manieră aproape incestuoasă din aceleași facultăți, instituții care formează cadre pentru o elită ce se consideră inatacabilă. La fel a procedat și Sarkozy care și-a creat o rețea de susținători generos răsplătiți pentru serviciile lor, rețea care i-a permis ascensiunea de la funcția de primar în Neuilly până la cea de „primar” al Franței. Reguli sau legi nu sunt impedimente care să stea în calea unui lider feudal modern, a unui președinte care a reînviat dictonul „Statul sunt eu”.
Susținătorii lui Nicolas Sarkozy sunt de părere că totul e o mașinațiune politică. Ei acuză că, în ultimii doi ani, de fiecare dată când s-a pomenit de o posibilă reîntoarcere a acestuia în politică a apărut un scandal în justiție legat de numele Sarkozy. Și, subliniază tabăra fidelă, de fiecare dată s-a dovedit că e nevinovat. De data aceasta însă lucrurile nu arată deloc bine…
