Războiul pentru alegerile prezidenţiale de anul viitor este abia în faza de explorare a câmpului de luptă şi de formare a armatelor. Aşa cum era de aşteptat, PSD va rămâne alături de partidele mici care îl susţin în mod tradiţional, cum este UNPR, de exemplu, iar partidele de dreapta tind spre o coalizare, pentru desemnarea unui candidat comun, altul decât Crin Antonescu. Pentru a-şi păstra influenţa politică pe cale de dispariţie, Traian Băsescu are nevoie de o personalitate puternică, dispusă să îşi pună imaginea în joc într-o luptă în care riscă să iasă pe locul secund, iar până în acest moment s-a evidenţiat drept posibil candidat numai Mugur Isărescu, cel care este prezent în toate sondajele de opinie, de obicei pe primul loc, dar nu a fost revendicat, până acum, cel puţin, de vreun partid. De asemenea, guvernatorul care este pe cale să îşi termine mandatul de la BNR nici nu au negat un astfel de scenariu, iar grupările strânse prin efortul lui Traian Băsescu sunt singurele care l-ar putea revendica.

Câştigul pentru Băsescu ar fi dublu în cazul în care guvernatorul acceptă propunerea care se discută deja în anumite cercuri oculte, deoarece, pe de o parte, ar avea şanse reale să câştige alegerile prezidenţiale, iar pe de altă parte ar îndeplini visul actualului preşedinte, care nu intenţionează să se retragă din viaţa politică, aşa cum au făcut-o conducătorii de bun simţ ai ţării de până acum, ci vrea cu tot dinadinsul să controleze măcar partidele de dreapta, din postura de lider din umbră, diminuând, în acelaşi timp, influenţa lui Crin Antonescu în PNL, prin faptul că Antonescu ar ieşi mai mult ca sigur pe locul trei în turul al doilea al prezidenţialelor, în luptă cu Mugur Isărescu. Liberalii destabilizaţi ar putea, astfel, să se lase influenţaţi de Băsescu, iar postura de lider al dreptei româneşti ar putea să-i asigure distanţa necesară faţă de gratiile şi cătuşele cu care îl ameninţă adversarii politici.

De partea opusă a scenei politice se conturează o combinaţie la fel de toxică pentru democraţia românească precum un preşedinte de dreapta, influenţat din umbră de Traian Băsescu. Crin Antonescu a lansat pe piaţă, ca o ipoteză de lucru, o informaţie surprinzătoare, afirmând că Ilie Sîrbu ar fi un candidat prezidenţial redutabil. Coincidenţă, în această perioadă, socrul premierului Ponta iese tot mai des în public, încălcând regula discreţiei şi conducerii din umbră, pe care a practicat-o până acum, iar acest lucru dă de gândit deja oponenţilor politici ai PSD. Să se pregătească, oare, un scenariu de conducere a României „în familie”, pregătit în secret de premier, cu Sîrbu preşedinte, Ponta premier şi Daciana europarlamentar? Altfel nu s-ar putea explica ieşirea la rampă a unui politician cunoscut mai dintotdeauna pentru discreţia lui, care a devenit brusc şi ţinta unor lovituri extrem de dure din partea a doi lideri politici de top, deşi unul îi este aliat. Ilie Sîrbu este un lider cu mare greutate al PSD, chiar şi fără sprijinul ginerelui său, Victor Ponta. Membru marcant al grupului de la Cluj, care a avut un rol important în alegerea liderilor PSD după 2004, a deţinut posturi guvernamentale, parlamentare şi de partid de prim rang. Cu toate acestea, a ales o poziţie mai degrabă de sforar decât de primadonă. Luminii reflectoarelor i-a preferat statutul de păpuşar, poziţie din care a negociat ani de zile cu Traian Băsescu, în secret, diverse acţiuni majore, inclusiv celebra alianţă la guvernare de după 2008. Sîrbu nu a ieşit în evidenţă nici măcar după ce ginerele ridicat politic tot de el a preluat frâiele guvernării, dar anumite decizii de culise au schimbat acum situaţia, când tata socru a devenit brusc vârful de lance al PSD contra liberalilor, a lui Crin Antonescu, dar şi a lui Traian Băsescu, partenerul său de sforării de odinioară. Băsescu a lansat personal un atac murdar împotriva lui Sîrbu – cu referire la absenţa unui testicul – încât până şi fanii lui tradiţionali sunt oripilaţi, iar socrul nu se lasă nici el mai prejos, afirmând că Băsescu ar avea nevoie de un control psihiatric, fiind aproape de demenţă. Prin aceste atacuri se conturează deja taberele războiului care abia acum începe, pentru scaunul de la Cotroceni.

În cazul candidaturii lui Sîrbu, care nici măcar nu apare în sondaje, aşa cum este cazul lui Isărescu, este posibil ca una dintre consecinţe să fie marginalizarea în PSD a lui Liviu Dragnea, care visează cu ochii deschişi la funcţii politice înalte, iar o victorie a PSD la prezidenţiale, în persoana socrului, ar garanta şi ginerelui renominalizarea la Palatul Victoria, după alegerile din 2016. Cine ar mai asigura atunci un echilibru necesar al guvernării şi ar îndepărta România de dictatura pe care PDL aproape reuşise să o instaureze înainte de parlamentare, este greu de spus.

În timp ce Isărescu beneficiază de influenţa puterilor oculte, dar şi a Grupului Bilderberg, grupări care numai binele României nu îl vor, Sîrbu este şi el destul de apropiat de servicii, printre apropiaţii săi numărându-se George Maior, dar şi Virgil Ardelean, plus gruparea Gabriel Oprea. Are, în plus şi susţinerea bisericii, deoarece a fost coleg de facultate cu Patriarhul Daniel, el însuşi fiind teolog, dar şi agricultor de top.

Amândoi sunt candidaţi redutabili, iar adevărata bătălie s-ar da, în cazul unei asemenea confruntări, între grupările care îi susţin din umbră. Indiferent de rezultatul alegerilor, Traian Băsescu iese în câştig, pentru că o candidatură a guvernatorului l-ar scoate, pur şi simplu, pe tuşă pe Crin Antonescu, iar Băsescu ar putea prelua frâiele dreptei. În cazul unor candidaturi separate din partea PNL şi a celorlalte partide de dreapta, electoratul va fi fărâmiţat, iar alegerile vor fi câştigate, cel mai probabil, de candidatul stângii, mai ales în cazul în care şi PDL ar merge în continuare pe linia proprie la alegeri. Mugur Isarescu ar urma sa fie astfel doar candidatul a ceea ce a mai rămas din electoratul lui Traian Băsescu şi, din această perspectivă, el ar trebui să îi înlocuiască pe toţi ceilalţi ipotetici candidaţi, apoi să obţină suficiente voturi pentru a intra în turul doi, eliminându-l pe Crin Antonescu. Numai astfel ar putea beneficia, teoretic, în al doilea tur de scrutin, de voturile electoratului liberal şi, teoretic, ar putea câştiga, în măsura în care, la sfârşitul anului viitor, România va fi mai mult de dreapta, decât de stânga.

Băsescu va lupta şi el, cu toate forţele pentru victoria finală, fiind în joc nu doar poziţia sa socială, ci şi libertatea şi averea acumulată mai mult sau mai puţin legal. Deja Băsescu şi-a consolidat puterea asupra DNA sau ANI, plus cea mai mare parte a serviciilor. Primele ţinte, descentralizarea şi bugetul au creat deja destabilizare în PSD, chiar dacă refuzul de promulgare i-a fost favorabil în sondaje lui Victor Ponta. Nici premierul nu stă cu mâinile în sân, iar singurii perdanţi în acest război electoral început prea devreme nu sunt alţii decât cetăţenii de rând, care au de trecut printr-o iarnă grea şi săracă, pentru cei mai mulţi dintre ei.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.