În căutarea unui paradox prin care să schimbe sensul discuţiilor din ultimele zile despre autonomia Ţinutului Secuiesc, dl Cristian Preda afirmă pe blogul său că Laszlo Tokes este “un simbol al luptei împotriva comunismului” şi un “erou anticomunist”. Iată de ce, potrivit dlui Preda, Parlamentul European l-a ales în funcţia de vice-preşedinte.

Două absurdităţi! În primul rînd, Parlamentul European nu a dat pînă acum vreo dovadă de anticomunism – ba chiar, uneori, dimpotrivă. Nimeni nu a primit pînă acum vreo funcţie la Bruxelles, nici chiar mai puţin importantă decît cea de vice-preşedinte, pentru că a luptat împotriva comunismului. De ce s-ar fi început cu Tokes?

În al doilea rînd, ar fi bine ca dl Preda să precizeze în ce a constat “eroismul anticomunist” al pastorului de la Timişoara. Ce a făcut Laszlo Tokes pentru a combate regimul Ceauşescu? A dat interviuri în presa maghiară. A trimis la Budapesta informaţii false (cazul Erno Ujvarossy). Şi, în cele din urmă, a refuzat decizia propriei sale ierarhii religioase de mutare de la Timişoara la Mineu.

Se cheamă asta “luptă împotriva comunismului”? E vreun “eroism” în toate astea? A fost oare Tokes arestat, anchetat, urmărit, persecutat? A organizat Tokes vreo acţiune de protest (cu excepţia colaborărilor lui cu presa comunistă din Ungaria)? Îi cunoştea cineva în România calitatea de opozant înainte ca aceasta să-i fie fabricată (abia în 1989) de Europa Liberă? Răspunsul la toate aceste întrebări e nu.

Există în schimb serioase bănuieli că Laszlo Tokes a colaborat cu Securitatea (au fost publicate în diverse ziare angajamentul olograf şi o serie de note informative date de el). Alison Mutler, şefa biroului Associated Press de la Bucureşti, a scris despre asta, iar apoi a cîştigat procesul pe care i l-a intentat Tokes. Ceea ce pare destul de elocvent.

Afirmaţia lui Cristian Preda are de ce să şocheze, să irite. Pentru că a face din Tokes “un simbol al luptei împotriva comunismului” şi un “erou” înseamnă a bălăcări întregul trecut real în mocirla falselor criterii, înseamnă a diminua meritul celor care cu adevărat au luptat, înseamnă – ceea ce se încearcă de mult în România – o răsturnare a memoriei şi o adîncire a confuziei.

Acest articol îl găsiţi şi pe https://portocala.wordpress.com/

NR. Despre autor

Născut la Bucureşti în 1951.

Exilat în 1977. După cinci ani petrecuţi în Grecia, trăieşte în Franţa din 1982.

Master de Relaţii Internaţionale (Paris), Licenţă de Română (Paris).

Practică jurnalismul din 1985, întîi la radio (RFI, Vocea Americii, BBC) şi în presa scrisă franceză (Le Point, Le Quotidien de Paris, Liberation, etc.), apoi, după 1990, în presa din România.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.