Ma lovesc in fiecare zi de consecintele ”modernizarii statului” si pare ca lumea mea se izbeste cu tamplele de “noua ordine mondiala”. In lumea asta accesul la un medic bun, la un spital dotat, la tehnica moderna sunt un lux, practic accesul la actul medical atat de necesar devine e un lux! La fel ca si scoala sau chiar alfabetizarea, devine un produs de lux greu accesibil, iar varianta ieftina – ce costa putin – este doar de ceva de fatada. Ceva rudimentar.
Iar aceste doua directii, sanatatea si educatia, se pretind fundamental modernizate si sunt o parte din mostenirea pe care o lasam copiilor nostri. Probabil vor invata devreme ca este vina lor ca se imbolnavesc (din cauza variatelor vicii, nu?) si ca isi „merita” astfel moartea fara asistenta medicala. Desigur, pana la varsta de 65 de ani… Fara medicamente, fara o a doua sansa, ne imaginam deja ca in spitalele viitorului vor exista coli A4 la intrare pe care vor scrie “Tratam doar asiguratii gold, fara vicii si pana in varsta de 65 de ani! Va multumim pentru intelegere!”.
Vom inlocui clinicile de oncologie (cancer inseamna sigur ca nu ai avut grija de tine, dupa logica modernitatii) cu clinici de chirurgie estetica, pentru ca cei care isi doresc tineretea vesnica intrunesc calitatile sanatatii mentale si merita toata atentia.
Evident, copiii nostri vor fi sclavii vietii “eco”: mancare eco, trai eco, energii eco, tratamente „eco” prin masti cu caviar si altele. Aproape uitasem, alcoolicii vor ramane mereu eco. Dar evident vor fi si geniile superficialitatii, care vor radia de bucurie sa mearga cu o masina hibrid, sa etaleze cel mai scump ceas, cea mai scumpa rochie sau poseta.
Sunt oarecum sceptica la gandul ca o societate, asa cum se prefigureaza ea, in cadrul careia accesul la actul medical, la alfabetizare, la educatie, la un job decent sunt produse de lux O societate unde vina e mereu a ta. E vina ta ca te imbolnavesti (esti ceea ce mananci?!), e vina ta daca nu reusesti sa infrangi un sistem total discretionar, e vina ta daca nu ai capacitatea sa te „prostituezi”, indiferent de metafora, e vina ta daca nu platesti facturile pentru ca inca ti-au intrat banii de salariu, e vina ta daca nu esti „smecher”, e numai vina ta daca te “lasi manipulat” si „iesi in strada” sa protestezi. Poate ca sa construiasca ceva, poate pentru ca alternativele la aceste produse prohibitive sunt deviatiile comportamentale, infractionalitatea, lipsa de empatie, lipsa de scop, lipsa de compasiune si accesul facil la drog, trafic de carne vie, rapiri pentru rascumparare, crima sau clanuri mafiote.
Noi ne gandim intotdeauna la copiii nostri si cum sa-i protejam. Cum sa-i educam, dar care este lumea in care mai devreme sau mai tarziu copilul nostru o sa trebuiasca sa-si traiasca propria viata? Poate atunci o sa ne intoarcem la visele pe care noi nu am reusit sa le transformam in realitate si cat ne-au frustat, chiar daca “lumea noastra” a fost mai buna decat a bunicilor nostri. Avem apa calda si lumina, dar ne mai aducem aminte ce visam sa schimbam, cum voiam sa arate lumea noastra… Exista ceva din imaginatia noastra in societatea in care traim?
