De ce sunt solidar cu Cristi Citre, din principiu

Am citit postarea lui Cristi Citre de pe facebook. Postarea care i-a atras intreruperea colaborarii cu un post de televiziune. N-am gasit-o, nici atunci si nici acum, scandaloasa. Nu mi s-a parut, mai simplu spus, nici prea mult, nici prea putin. Era doar parerea unui cetatean, unui jurnalist, exprimata direct, asa cum orice om ce fiinteaza sub soarele democratiei si, implicit, al libertatii de exprimare, ar trebui sa poata avea. Ar trebui. Pentru ca niciun om politic, fie el Victor Ponta sau Traian Basescu, nu este infailibil. De fapt, slava Domnului, nimic nu-i infailibil pe lumea asta.

Iar deontologia profesionala – invocata, pare-se, in acest context – e totusi ceva ce tine de propria constiinta, mai mult decat de niste reguli asumate colectiv. Si cred sincer ca jurnalistul Cristi Citre s-a manifestat in acord cu propria constiinta.

S-a exprimat Cristi Citre prea transant? Poate. S-a exprimat corect? Din nou, poate. Cu siguranta, insa, exista un motiv intemeiat pentru care lumea civilizata demonstreaza o larga intelegere chiar si fata de excesele jurnalistilor (adevarate excese, nu simple opinii exprimate pe o retea de socializare). In fata politicului, in fata abuzurilor masinariei politice formate din institutii, partide si oameni politici, cetateanul are doar doua arme cu care se poate apara: votul, o data la patru sau cinci ani, si presa, jurnalistul, in fiecare zi.

Asta-i logica, perfect justa, in care functioneaza adevaratele modele democratice. Printre care, e evident pentru toata lumea, inca nu ne regasim.