Mesajul antinaţional al preşedintelui Traian Băsescu este născut din dorinţa de a monopoliza cu orice chip tema anticorupţie.

Raportul pe justiţie prezentat de CE, la 20 iulie 2010, a fost unul dur, în principal din cauza modificării Legii ANI, în sensul slăbirii mecanismelor de control al averilor demnitarilor. Ceea ce a reproşat CE României a fost o încetinire a luptei împotriva corupţiei, prin reducerea semnificativă a atribuţiilor ANI. Cum era de aşteptat, preşedintele a avut o reacţie imediată (conferinţa de presă din 20 iulie), pretinzând că este singurul actor coerent şi constant în lupta împotriva corupţiei.

Coerenţa preşedintelui în acest caz a fost demonstrată prin intervenţiile sale în procesul legislativ al Legii ANI (perioada aprilie-iulie 2010). Problema este însă alta. În dorinţa sa de a monopoliza această temă, Traian Băsescu vrea să facă şi din PDL singurul apărător al luptei împotriva corupţiei. Preşedintele nu a ezitat să atace din nou opoziţia, acuzând-o că nu face diferenţa între lupta politică şi interesul naţional. Şi de această dată, preşedintele a menajat „partidul prezidenţial”, absolvind PDL de partea lui de responsabilitate. Or, votul deputaţilor şi senatorilor în cazul acestei noi legi a fost unanim, pentru slăbirea controlului Agenţiei asupra averilor demnitarilor. Iar PDL nu a făcut deloc excepţie. Votul acestui partid a reflectat o nevoie a parlamentarilor de a-şi proteja propriile interese, în ciuda dorinţei preşedintelui de a face din acesta singura formaţiune ce luptă împotriva corupţiei.

Şi în această ultimă intervenţie publică, Traian Băsescu a confirmat schimbarea direcţiei discursului său din ultima vreme şi anume: întoarcerea sa împotriva tuturor aliaţilor tradiţionali. Cu consecvenţă, însă, PDL a rămas şi de această dată aliatul fidel şi protejatul lui Traian Băsescu. Vrând să dea impresia că apără imaginea României şi că nu acceptă criticile nedrepte ale CE, preşedintele Traian Băsescu a vrut să transmită UE că el şi PDL sunt singurii care luptă împotriva corupţiei şi că numai opoziţia este vinovată pentru lipsa de progrese în justiţie.

Ironia constă în faptul că PDL, în toate etapele anevoiosului traseu legislativ al Legii ANI (din mai 2010 până în iunie 2010, legea a trecut de câte două ori pe la ambele camere), a votat, de fiecare dată, pentru acea formă a legii care prevedea un control mai puţin riguros al averilor. Dovada recentă a faptului că PDL îşi arogă un monopol nejustificat asupra temei anticorupţie, este intenţia exprimată de a iniţia, în toamnă, un alt proiect de lege, care să nu diminueze atribuţiile ANI. Cu alte cuvinte, parlamentarii PDL au votat, cu toţii, pentru un control mai puţin rigid al averilor, dar vor veni tot ei, la toamnă, cu un act care să repună ANI în drepturi.

Departe de a apăra imaginea Romaniei, aşa cum a lăsat să se înţeleagă, declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu au fost antinaţionale. În acest sens, Traian Băsescu a atacat Senatul şi Curtea Constituţională, făcându-le singurele responsabile de modul în care arată noua lege a ANI. Preşedintele a recunoscut că vechea lege a ANI încalcă într-adevăr Constituţia, dar a ţinut să precizeze că legea fundamentală trebuia să fie demult schimbată într-un mod care să permită un control transparent al averilor demnitarilor. Prin urmare, a dat dovadă de aceeaşi atitudine previzibilă de „preşedinte jucător”. A facut vinovată Curtea Constituţională, pentru că nu a dat o decizie care să fie conformă cu o viitoare Constituţie, conformă cu dorinţele sale.

De ce PDL nu poate monopoliza tema anticorupţie

La fel cum a încercat şi cu tema anticomunismului şi a lustraţiei, Traian Băsescu şi PDL vor să monopolizeze şi tema luptei împotriva corupţiei. Dar PDL nu este îndreptăţit să monopolizeze această temă a luptei împotriva corupţiei din cel puţin două motive evidente. Primul a fost expus mai sus şi se referă la votul dat de parlamentarii PDL, în procesul legislativ al Legii ANI. Preşedintele a făcut responsabil Senatul de amputarea acestei legi, însă când i s-a cerut să recunoască faptul că pentru votul unanim de la Senat trebuie responsabilizat şi PDL, Traian Băsescu s-a eschivat.

Al doilea motiv pentru care PDL nu poate monopoliza această temă este legat de proiectele anterioare ale celorlalte partide, care au avut acelaşi obiect de reglementare. Amintim în acest sens, o propunere legislativă liberală din 2002 (respinsă în 2003) privind conflictul de interese în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi de interes public. Propunerea legislativă liberală, respinsă în septembrie 2003, conţinea multe dintre prevederile actuale ale Legii ANI. Spre deosebire de Legea ANI din 2007, declarată neconstituţională în 2010, propunerea liberală nu încălca dreptul la respectul şi ocrotirea vieţii private, prin publicarea obligatorie pe internet a declaraţiilor de avere şi nici nu se susbstituia organelor de anchetă sau de judecată (aşa cum s-a întamplat cu actuala lege) . În acest sens, declaraţiile de avere ale oficialilor publici nu puteau fi consultate, comunicate sau făcute publice, fără acordul expres al autorului lor. De asemenea, nu puteau fi făcute publice decât dacă erau cerute expres de organele de urmărire penală sau de către instanţele de judecată.

Proiectul din 2003 extindea obligaţia declarării averilor şi la alte categorii, precum preşedinţii de partide sau liderii confederaţiilor sindicale. O altă noutate a propunerii liberale era şi interdicţia pentru oficialii publici de a cumula funcţia de demnitar cu cea de director, manager sau membru al Consiliului de Administraţie la o societate comercială cu capital de stat.

În acelaşi sens, poate fi amintit şi un proiect al guvernării PDSR din 1996, concretizat în Legea nr. 115 din 16 octombrie 1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere.

În acest context, PDL şi Traian Băsescu par să ignore trecutul, şi chiar evidenţele prezentului, transmiţând mesajul că Agenţia Naţională de Integritate, aşa cum a fost ea reglementată şi a funcţionat în perioada 2008-2010, a fost singura şi cea mai bună propunere de acest gen. Multe dintre prevederile actuale ale Legii ANI au fost preluate din mai vechea Lege 115/1996, dar PDL şi Traian Băsescu pretind că au venit cu soluţii noi şi eficiente. Un exemplu relevant sunt celebrele comisii de control al averilor de pe langă Curţile de Apel, promovate intens de Băsescu, care existau şi în Legea 115/1996. Preşedintele şi le-a însuşit pretinzand că, prin reînfiinţarea lor, vor fi eficientizate.

Invocând presiunile UE, preşedintelui îi este mult mai uşor să facă abstracţie de trecut şi să manipuleze creând impresia că este singur pe baricada luptei împotriva corupţiei.

NR. Acest articol îl mai puteţi citi şi pe www.fundatiahoriarusu.ro

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.