61% dintre români cred că cele mai importante aptitudini obținute prin educație sunt cele de bază: scris, citit, socotit. Nu e nimic în neregulă aici – 62% dintre cetățenii UE cred același lucru. Și, în fond, educația chiar trebuie să îi facă pe oameni pricepuți la citit, la scris și la socotit.
Însă doar 15% dintre români cred că aptitudinile care pot fi folosite oriunde te-ai angaja (rezolvarea de probleme, lucrul cu oameni diferiți de tine etc.) se numără printre cele mai importante aptitudini obținute prin educație. Prin contrast, 52% dintre danezi, 51% dintre suedezi, 47% dintre irlandezi și 44% dintre olandezi cred asta. Media UE 28: 30%.
Doar 37% dintre români cred că pot deprinde aptitudini care pot fi folosite oriunde te-ai angaja (rezolvarea de probleme, lucrul cu oameni diferiți de tine etc.) și altfel decât prin sistemul de educație formală. Media UE 28 este de 52%.
50% dintre români consideră că cel mai important aspect al educației îl constituie capacitatea învățătorului/ a profesorului de a interacționa cu elevii și de a-i motiva. Deși ridicat, interesul față de talentul pedagogic al învățătorilor și profesorilor este mai scăzut decât media europeană (65%).
Însă doar 27% dintre români consideră că un mediu de învățare care stimulează creativitatea și curiozitatea elevilor reprezintă cel mai important aspect al educației. Media UE 28: 39% – cu peste 40% în 13 state europene.
Doar 32% dintre români consideră că crearea unui mediu de învățare apt să stimuleze creativitatea și curiozitatea elevilor reprezintă un domeniu care trebuie îmbunătățit (media UE 28: 41%) – ceea ce sugerează că românii nu simt nevoia unui învățământ capabil să stimuleze creativitatea și curiozitatea elevilor.
Doar 45% dintre români vor să se îmbunătățească capacitatea învățătorilor/ a profesorilor de a interacționa cu elevii și de a-i stimula – deci nici îmbunătățirea talentului pedagogic al învățătorilor/profesorilor nu pare să fie un domeniu care să-i preocupe foarte mult pe concetățenii noștri.
Firește, 88% dintre români sunt mulțumiți și foarte mulțumiți de calitatea educației pe care au primit-o în școală (doar 10% fiind nemulțumiți și foarte nemulțumiți). Ținând cont de răspunsurile de la celelalte întrebări, asta sugerează un grad foarte ridicat de conformism social, de conservatorism educațional și de aversiune față de curiozitate, creativitate și autonomie individuală.
Cu toate astea, doar 51% dintre români sunt mulțumiți de educația primită în sistemul de învățământ vocațional (10% nemulțumiți, 29% consideră spontan că întrebarea nu îi privește, 10% nu știu/ nu răspund), și doar 30% dintre ei sunt mulțumiți de educația obținută în învățământul superior (doar 7% nemulțumiți, 50% consideră spontan că întrebarea nu îi privește, 13% nu știu/ nu răspund). Însă chiar și în aceste cazuri, nivelul de nemulțumire este foarte scăzut – deci concluzia din paragraful anterior se menține.
Concluzia mi se pare inevitabilă: nu poți reforma sistemul de învățământ din România decât dacă în prealabil reformezi societatea care îl produce. Abia după ce reușești să rupi interdependențele dintre indivizi în interiorul familiilor lărgite și interdependențele dintre familiile lărgite (sistemul premodern de clan, care încă e structura socială de bază în România), după ce reușești să creezi indivizi autonomi (inclusiv – și în primul rând – din punct de vedere material), vei putea să reformezi și sistemul de învățământ.
Pentru asta e nevoie de politici agresive și inovatoare de combatere a sărăciei și de urbanizare. Restul e retorică ieftină.
Eurobarometrul, aici: https://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_417_en.pdf
