În cazul în care Klaus Iohannis va trece linia roşie a interdicţiei nescrise de a se lua la harţă cu firmele din zona germană, cum este Holzindustrie Schweighofer, s-ar putea să începem să scriem numai lucruri bune despre el, pentru că asta ar demonstra că avem un preşedinte care, în sfârşit, arată că respiră şi mişcă, nu este doar pe post de statuie în postul pe care îl ocupă.
Alertat de protestele care au avut loc în mai multe oraşe ale ţării în ultima săptămână şi de faptul că petiţia online iniţiată de numeroase organizaţii neguvernamentale este ca un fel de cancer, care se extinde din ce în ce mai mult şi mai necontrolat în mediul virtual, Iohannis s-a gândit, deocamdată numai la nivel declarativ, să le facă pe plac şi să iasă public, atrăgând atenţia că problema defrişărilor ilegale va fi pusă pe ordinea de zi a următoarei şedinţe a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. El mai spune că protestele de sâmbătă i s-au părut perfect legitime şi se laudă că va reuşi, eventual, stoparea fenomenului şi pedepsirea vinovaţilor. De la o simplă declaraţie politică, prin care încerci să obţii simpatia electoratului şi până la realizarea acestui deziderat este, însă, o cale foarte lungă şi întortocheată.
Pentru stoparea tăierilor ilegale, lucru pe care a încercat, timid, să îl facă la un moment dat Guvernul Ponta, prin vocea ministrului de atunci, Doina Pană, s-a terminat brusc, atunci când firmele care transportau lemnul tăiat ilegal din pădure au sărit la scandal, acuzând statul că îi falimentează. Culmea, cel mai mare profitor de pe urma acestui fenomen nu este vreo firmă românească, şi nici măcar statul român, ci chiar firma austriacă Holzindustrie Schweighofer, despre care publicaţia Der Spiegel deconspiră firma de exploatare a lemnului care foloseşte lemn tăiat ilegal din România. Prestigiosul ziar german a concluzionat că firma austriacă Holzindustrie Schweighofer a acceptat în mod repetat să primească lemn tăiat ilegal de la agenţii sub acoperire care lucrează pentru organizaţia non-profit Environmental Investigation Agency (EIA) şi a încercat, pentru prima dată, la nivel de conducere, să muşamalizeze
această poveste.
La rândul său, Corpul de control al primului ministru a sesizat DNA în legătură cu săvârşirea a 52 de posibile fapte de natură penală în domeniul fondului forestier proprietate publică a statului, fapte săvârşite de angajaţi ai unor direcţii silvice şi ai Romsilva. Corpul de control al primului ministru a efectuat acţiuni de verificare la direcţiile silvice din judeţele Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Mehedinţi, Neamţ şi Suceava în legătură cu valorificarea produselor fondului forestier proprietate publică a statului aflat în administrarea acestor entităţi precum şi la Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, în legătură cu adoptarea de către acesta, în anul 2009, fără temei legal, a unui regulament. Printre neregulile sesizate de Corpul de control se numără infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în declaraţii, omisiune a sesizării organelor judiciare, fals intelectual, abuz
în serviciu contra intereselor persoanelor şi intereselor publice, neglijenţă în serviciu. La Romsilva, corpul de control a constatat mai multe nereguli şi încălcări ale dispoziţiilor legale, una dintre acestea fiind adoptarea, cu depăşirea competenţelor legale, de către Consiliul de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor a unui regulament, în anul 2009, privind vânzarea masei lemnoase care se recoltează din fondul forestier proprietate publică a statului administrat de către Romsilva.
Corpul de control specifică că Romsilva nu avea la acea dată competenţe să elaboreze şi să aprobe un astfel de regulament, competenţa aparţinând Ministerului Agriculturii.
Potrivit acestui regulament, documentaţia de preselecţie depusă de operatorii economici înainte de data licitaţiei nu trebuia să conţină certificatul de bonitate financiară, precum şi documente care să ateste faptul că operatorul nu înregistra datorii la bugetul general consolidat, aceste documente fiind însă prevăzute expres în regulamentul emis de Guvern şi care trebuia de fapt să fie respectat. Aplicarea regulamentului Romsilva a facilitat participarea la licitaţii a unor operatori economici care nu au făcut dovada că dispun de mijloace materiale şi financiare necesare precum şi de forţă de muncă specializată necesară exploatării masei lemnoase în defavoarea celor care îndeplineau condiţiile de participare la procedurile de vânzare a masei lemnoase, se arată în document.
De la vorbă la faptă este, însă, din păcate, cale foarte lungă, iar anchetele finalizate cu tragerea la răspundere a adevăraţilor vinovaţi se lasă foarte mult timp aşteptate. De fapt, adevărata redută pentru politicienii români ar fi schimbarea radicală a legislaţiei, a acelei legislaţii care îi dădeau dreptul firmei austriece să îşi aleagă cele mai bune parcele de pădure, de unde se tăia la ras, şi mai ales care îi permitea exportul de masă lemnoasă brută, fără a plăti nici măcar TVA la statul român. Acestea sunt adevăratele găuri ale bugetului român, din această cauză micile fabrici de mobilă sau cherestea, care ar putea transforma lemnul, i-ar adăuga valoare şi ar putea vinde produsele finite, în preţul cărora este inclusă şi munca angajaţilor români, sunt în acest moment împiedicate să funcţioneze. Pur şi simplu, pentru producătorii români nu mai există lemn, pentru că tot merge peste
hotare, în zeci de ţări care nu îşi taie pădurile proprii, dar acceptă lemn din pădurile măcelărite ale României.
Domnilor Iohannis şi Ponta, nişte exchibiţii la televizor nu vă vor exonera de vina de a închide ochii, legal, la acest jaf naţional. Să sperăm doar că marea defrişare se va opri înainte ca România să fie luată cu totul la vale de alunecările de teren.
