Nu mai este un secret pentru nimeni numele senatorilor şi deputaţilor care au votat pentru proiectul de lege privind pensiile speciale ale parlamentarilor. Senatorii şi deputaţii nu au avut reţineri în a ridica mâna pentru propriile privilegii, cu gândul la momentul în care nu vor mai fi parlamentari, ci nişte simpli oameni care, însă, trebuie să trăiască la fel de confortabil. Gestul celor patru a fost tratat ca şi cum ar fi fost unul nedemn, dar fără prea multă gălăgie în presă. Greşit, din punctul nostru de vedere. În mod normal, ei ar fi trebuit să iasă public şi să-şi ceară scuze pentru ce au făcut.
Pasul imediat următor ar fi fost să-şi dea demisia de urgenţă şi să se retragă, pentru vreun an, cel puţin, departe de reflectoare. Nu a făcut, însă, nimeni acest lucru. Au aşteptat să treacă cele câteva articole critice şi îşi văd mai departe de treburi, continuând să încaseze nestingheriţi miile de lei lunar pe care, cu atâta generozitate, statul român le pune la dispoziţie, pentru a-i dispreţui pe cetăţeni. Cum se poate numi o astfel de atitudine, de a-ţi vota legi speciale, ca şi cum tu ai fi un supraom, iar ceilalţi doar nişte fraieri care n-au avut noroc în viaţă şi nu s-au descurcat aşa bine ca tine? Lipsă de respect pentru cetăţeni? Prea puţin. Tupeu? Indulgent spus. Lăcomie? Am fi prea drăguţi. Toate, la un loc, împreună cu alţi o sută de termeni, cel puţin la fel de generoşi, şi tot nu ar fi suficient pentru a caracteriza un gest şocant. Oamenii aceştia s-au alăturat altor 251 de colegi, pentru a sfida un popor întreg, astfel încât, mai târziu, să se poată bucura de pensii imense. Au comis-o, iar acum stau liniştiţi, de parcă nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Se plimbă în continuare, în maşinile puse la dispoziţie de Parlament, participă la conferinţe de presă şi pozează în mari apărători ai intereselor celor mulţi şi săraci. Ca să-l cităm pe Băsescu, pentru a ne mai trece din greaţă, ar trebui să mâncăm toate lămâile din frigider, şi tot nu ar fi de ajuns.
