Home Actualitate Misteriosul lider al opoziției

Misteriosul lider al opoziției

by Sorin Rosca Stanescu
Cine se afla la putere, stim. PSD. Condus de Victor Ponta. Care este, totodata, si premier. Sustinut de o coalitie majoritara. Si mai stim ca la celalalt capat al Executivului exista un presedinte. In persoana lui Klaus Iohannis. Aceasta in ceea ce priveste puterea centrala. Puterea locala este impartita intr-o maniera asemanatoare algoritmului puterii din Parlament. Prin urmare, macar procedand prin eliminare, stim si cine este opozitia. Ceea ce insa ramane o necunoscuta este, pana la urma, un nume. Numele liderului opozitiei. Cine este el?

Am avertizat, si nu sunt multi cei care m-au crezut, atunci cand USL a castigat alegerile cu o majoritate zdrobitoare ca, inevitabil, in absenta unei opozitii autentice, vom avea o „opozitie din interior”. Si asa s-a si intamplat. Pana cand USL s-a rupt. Dar ce a caracterizat acea perioada? Si ce fenomene s-au extrapolate pana in prezent?

Cand exista asa-numita „opozitie din interior”, aveam de-a face, de fapt, cu mai multi poli care contestau autenticitatea deciziilor Executivului. Exista, inaintea ultimelor alegeri prezidentiale, o larga opozitie impotriva unei parti a Executivului, reprezentata de presedintia detinuta de Traian Basescu. Din aceasta perspectiva, exceptand un grup politic, din ce in ce mai restrans, societatea romaneasca era inegal polarizata. Putem vorbi despre fenomenul „toti contra unul”, care a caracterizat, pana la alegerea lui Iohannis, societatea romaneasca. Dar, fireste, trebuia sa existe si a si existat o opozitie fata de actele si faptele guvernarii. Ea a fost „din interior” atata timp cat a exista USL. Dupa disparitia USL, opozitia politica a devenit apanajul PNL, care, in cele din urma, s-a transformat intr-o dreapta puternica, relativ unitara.

Mai interesant este ce se intampla dupa prezidentiale. Traian Basescu, scos prin alegeri – dupa ce fusese, in prealabil, scos si la referendum – dincolo de linia de tusa a meciului politic, incearca, din rasputeri, sa isi construiasca o statura de lider al opozitiei. Din aceasta perspectiva, el se lupta pe doua fronturi. Pe de o parte, incearca sa devina un oponent al guvernului. Dar gesturile sale sunt inconsistente. Lipsite de energie şi de elan. Criticile sale anti-guvernamentale, atunci cand exista, sunt derizorii ca impact. Dintr-un motiv sau altul, Basescu refuza, in calitatea pe care si-a asumat-o, de cenzor al Executivului, sa lanseze critici de continut. Atacuri majore. In aceste conditii, el prefera, mai degraba, sa se rafuiasca cu institutia prezidentiala. Sa spuna ce ar trebui sa faca si nu face Iohannis sau ce face Iohannis si nu ar trebui sa faca. Dar si aceste atacuri, aparent generate din postura de opozant, sunt tarate de inconsistenta si neconsecventa. Pentru a fi drepti, chiar si  fata de Traian Basescu, putem remarca o stare reala de fapt. Si anume ca, spre deosebire de anii anteriori, institutia prezidentiala nu are comportamentul unui perete de rezonanta. Echilibrat si calm, mai degraba introvertit decat extrovertit, Klaus Iohannis nu angajeaza si nu se lasa angajat in niciun fel de competitie politica cu Traian Basescu. Pur si simplu, il ignora. In aceste conditii, atacurile fostului presedinte se lovesc de un perete de sticla si acolo se si flescaiesc.

Prizonier al propriului temperament, al neputintei de a angaja un dialog in contradictoriu cu institutia prezidentiala si, dintr-un motiv sau altul, incapabil sa devina un critic real al Guvernului, Traian Basescu ricoseaza intr-o serie de atacuri, din ce in ce mai furibunde, indreptate impotriva celorlalte doua puteri in stat. Impotriva Parlamentului si al Justitiei. Dar puterea executiva este de mult timp castrata in Romania, in baza unui program ticalos, pus la cale de serviciile secrete, inca din momentul in care reprezentanti ai acestora au decis, sustinuti fiind de antenele lor din mediul politic, sa se substituie statului. Asa ca, lui Basescu nu-i mai ramane altceva decat sa faca opozitie justitiei.

Dar Traian Basescu nu ataca, pur si simplu pentru ca este incapabil sa o faca, justitia in ansamblul ei. Daca urmarim cu atentie iesirile sale la rampa vom constata ca ele se cantoneaza exclusiv intr-o zona restransa a sferei justitiei si anume, in ceea ce am putea denumi combaterea sau simularea combaterii marii coruptii de la nivelul ei politic. Astfel incat, in cele din urma, si, iata, aceasta este o concluzie cat se poate de plauzibila, calitatea de cenzor al puterii, pe care si-o aroga Traian Basescu, se face din ce in ce mai mica, restrangandu-se, pana la urma, doar la cenzura, mai mult sau mai putin reusita, pe care el o face la adresa activitatii unor procurori DNA.

Cam putin. Dupa ce am cautat cu ochiul liber, apoi cu lupa si, apoi, cu microscopul un lider real al opozitiei din Romania, am ramas in vizor cu un simplu gandac.

Este evident ca o opozitie politica nu poate fi facuta impotriva unui arbitru, care cel putin constitutional, este presedintele Romaniei. Prin urmare, opozitia trebuie directionata in acea zona de unde actele de exercitare ale puterii pot fi cu adevarat benefice sau nocive pentru populatie. Iar aceasta este zona guvernamentala. Ceea ce lipseste in acest moment societatii romanesti este aceea forta politica, capabila sa devina un critic constant si convingator al Guvernului Ponta. In principiu, aceasta ar fi misiunea PNL. Dar pentru a atinge acest obiectiv, PNL ar avea nevoie ca, in prealabil, sa construiasca, la nivel conceptual, dar si schitat in plan organizatoric, o alternativa. Pana atunci, liderul opozitiei ramane atat de misterios incat, iata, nu exista.

Articol publicat si pe corectnews.ro

You may also like

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cele mai recente

Actualitate

Economie

Stiinta

@2023 – Expres Magazin. Toate drepturile, rezervate.