O noua ideologie, dotata cu regulamente ultraliberale, propaganda intensa si jargon corporate, a reusit în câtiva ani sa dea sah traditiei, experientei si proiectelor de viata de la noi si de aiurea. Bonus : nimeni nu e gasit vinovat, statul plateste, fiecare se descurca dupa puterile lui. Si totusi, fragilizatul stat are un viitor si e, poate, chiar solutia. Cum procedam ?
« Dar, daca este de revenit la democratia reprezentativa drept cadru, inclusiv pentru guvernanta, nu este deloc evitabila abordarea patologiilor acesteia. Dintre patologii, cea hotarâtoare astazi este concentrarea deciziei în mâini putine, uneori într-o singura mâna. Cei alesi dau seama infim de ceea ce au facut în fata celor care i-au ales la un moment dat. […] Reprezentantii se delimiteaza tacit, ca un fel de noua casta – o categorie în sine, care profita de trecerea deciziilor în seama propriei constiinte, pe care democratia reprezentativa o apara, pentru a se sustrage controlului din partea electoratului. Din rândul lor sau cu sprijinul lor se aleg guvernantii din ramura executiva, adesea conform vointei unei singure persoane, primul-ministru sau presedintele. Competentele acestora sunt astfel croite, prin legi adoptate, încât cei doi nu mai consulta Parlamentul, ci numesc sau schimba dupa bunul plac ministrii sau alti ocupanti de functii-cheie în stat. Se ajunge astfel, aparent legitim, la desemnari de rude, de persoane incompetente pentru a putea fi manipulate, de asa-zisi „tineri“ ambitiosi dar nepriceputi etc. în functii de care depinde soarta multor oameni. »
Satui de criza, austeritate, reforme, stabilitate si alte mantre cu continut cetos dar la adapostul carora s-a distrus temeinic aproape tot în ultimii ani, multi asteapta explicatii si solutii. Le pot gasi în cartea lui Andrei Marga… cu conditia sa o citeasca pâna la ultimul rând. Noroc ca nu e mult (una peste alta, vreo 200 de pagini) si noroc ca bibliografia e consistenta si la zi (pentru cei ce vor sa aprofundeze vreun domeniu).
Vederea este si de mai de sus, dar deloc abstracta, si mai de departe în timp si spatiu, din Europa si din lume, caci « criza » actuala arata mai degraba ca un moment lung si greu de « scadenta ». Deopotriva scadenta unui substantial ciclu al modernitatii si scadenta efectelor de grenada ale neoliberalismului aplicat orbeste, la scara planetara, fiintelor si statelor în ultimul deceniu. Deopotriva bilantul unei ere, cea postbelica, de consumerism si individualism crescând, si acela al unei epoci de financiarizare, dereglementare si hipermediatizare propagandistica.
În ciuda tuturor aparentelor, discutiile despre religie, morala, valori, importanta teoriei pentru orice segment al vietii – adica al participarii lucide, întelepte, si deci eficiente la existenta –, despre modul de a fi al justitiei si al învatamântului sunt exceptional de utile. Caci fara ele e practic imposibil de înteles derapajul democratic în general si cel politic în special. Iar fara stapânirea acestor cadre, tot imposibil e sa schitezi o conceptie echilibrata a mecanismelor de reglare, de însanatosire sociala care trebuie sa intre în functiune în vremea care vine.
România de azi, cu dezastrele si disperarile ei, e prezenta peste tot. În aplicatii, în exemplificari, în studii de caz. România ? O tara iesita din comunismul formal cu mari slabiciuni, cu o modernizare priponita în vechile structuri mai bine de doua decenii, timp în care un lung sir de patologii cosmopolite s-au luptat cu toate capacitatile si energiile care mai înfrunzeau din firavul trup. Scadenta a venit însa si pentru soldarea acelui nociv pâna la letal « merge si asa ». Cu buna-credinta, competenta si inteligenta – pe care tara le are, dar nu le foloseste –, echilibrele se pot regasi. Nu însa fara a reda si fiintelor, si statului charta lor de obligatii si responsabilitati, lucruri depasind cu mult nivelul bataliilor de persoane si pe acela al sloganurilor despre masuri si actiuni miraculoase pret de trei zile. Da, în vreo 200 de pagini se poate face turul « chestiunii ». Cu folos si cu tonus, oferind generos chei si speranta în chip familiar, academic si, desigur, ardeleneste.
Din cuprins : Ce este guvernanta ? n Cum s-a ajuns la guvernanta ? n Reactii la guvernanta universitara n Ce este buna guvernanta ? n Costurile guvernantei nereusite n Unde este utila guvernanta ? n Amenajarea teritoriului n Conceptul actual de spatiu n Noul concept al spatiului politic n Chestiunea cooperarii transfrontaliere n Guvernanta teritoriala n Guvernanta regionala n Guvernanta europeana n Guvernanta globala n Guvernanta si statul national n Cum se amelioreaza guvernanta ? n Statul national – ceva obsolet ? n Guvernanta si legitimare n O aplicatie : regionalizarea în România actuala n Democratie, cultura, secularizare n Ce ne uneste ? n O aplicatie : delegitimare si istorie n Ce este real ? n Motivatie si apatie n Ceea ce nu se poate cumpara n Ceea ce nu se poate masura n Decapitarea disciplinelor si proliferarea managerilor n Iesirea din fragmentare n Pacificarea n Noul concept al omului n Guvernanta si neoliberalismul n Alternative n Dupa criza n O aplicatie : educatia în deriva n Universitatea veritabila si problemele ei n O aplicatie : revenirea la investigatia stiintifica n Dincoace de noul conformism n O aplicatie : revenirea la justitie n Reconstructia centrului n Bibliografie selectiva
Andrei Marga (n. 1946 în Bucuresti) este licentiat în filosofie si sociologie si a obtinut doctoratul în filosofie cu o teza despre conceptia Scolii de la Frankfurt (Herbert Marcuse). S-a specializat în filosofia contemporana în Germania Federala si SUA. A publicat numeroase volume, printre care Schimbarea lumii. Globalizare, cultura, geopolitica (Editura Academiei Române, Bucuresti, 2013), The Destiny of Europe (Editura Academiei Române, Bucuresti, 2012), Argumentarea (Editura Academiei Române, Bucuresti, 2011), Challenges, Values and Vision. The University of the 21st Century (Cluj University Press, 2011), Die Religion im Zeitalter der Globalisierung (EFES, Cluj-Napoca, 2010), Filosofia lui Habermas (Polirom, Iasi, 2005), Filosofia unificarii europene (EFES, Cluj-Napoca, 2005), Introducere în filosofia contemporana (Polirom, Iasi, 2002), Reconstructia pragmatica a filosofiei (Polirom, Iasi, 1998), Rationalitate, comunicare, argumentare (Dacia, Cluj-Napoca, 1990).
Profesor de filosofie contemporana si logica generala, Andrei Marga a fost rector al Universitatii « Babes-Bolyai » (1993-2004 si 2008-2012), ministru al Educatiei Nationale (1997-2001), ministru al Afacerilor Externe (2012), presedinte al Institutului Cultural Român (2012-2013), consultant al unor institutii din China, Vatican, Germania, Ungaria. A primit ordine de stat în Germania, Franta, România, Italia, Portugalia si premii internationale (între care Premiul international « Herder ») în Austria, Germania, Israel. Profesor invitat la universitatile din München, Viena, Montpellier, Ierusalim, Bucuresti. Laureat al Premiilor nationale « Barnutiu » si « Bratianu ».