687

NR. Articolul Mădălinei Firănescu a fost preluat integral de celebra pianistă Alexandra Dariescu pe pagina ei de socializare.

Text și foto – Mădălina Firănescu

Într-o lume în care a fi tânără, frumoasă și independentă devine un dezavantaj la judecata publică, două românce bifând toate aceste epitete și având cariere și recunoaștere internaționale își pun vocile și notorietatea în slujba unei misiuni dificile: drepturile femeilor. Născute – coincidență! – în același an, curajoase și din cale-afară de talentate, pianista Alexandra Dariescu și actrița Ana Ularu nu se sfiesc să abordeze și în afara spațiului artistic teme inconfortabile pentru mulți, vorbind deschis despre statutul femeii în societate și despre egalitatea de gen.

• Muzica e de gen feminin. Dar numai teoretic

Am avut ocazia să scriu repetat, pentru Adevărul, pe marginea studiilor și statisticilor reflectând regresul înregistrat în ultimii ani de drepturile femeilor, în contextul atenției globale acordate prioritar mereu altor subiecte arzătoare. Și am trăit surpriza ca articolul cel mai recent pe această temă să fie tradus integral de cea numită de BBC „pianista emblematică a secolului XXI”, Alexandra Dariescu, care cu mare generozitate l-a și postat pe pagina sa de Facebook, oferindu-i vizibilitate internațională. Făcând o reverență în fața extraordinarei muziciene, care mi-a acordat acest privilegiu neașteptat, îmi declar din nou admirația pentru consecvența cu care ea luptă să aducă în fața publicului lucrările unor compozitoare neglijate, precum Nadia Boulanger, Dora Pejačević, Lili Boulanger ș.a, femei care au schimbat cursul muzicii, fără a primi recunoașterea meritată. „Trebuie să facem muzica relevantă pentru secolul în care trăim”, a explicat, la TVR Info, Alexandra Dariescu care, la concertele din mai de pe scena Ateneului bucureștean, a ținut să le omagieze artistic pe Clara Schumann și Florence Price. Iar interpretarea sa scăpărătoare și emoția cu care a colorat sunetele curgând din clapele pianului i-au probat o dată în plus pasiunea pentru muzica unor destine feminine.

• România lui „taci și rabdă”

La rândul său, într-un recent interviu acordat pentru Cultura la dubă. Ana Ularu, actrița din serialele de succes Spy/Master, de pe HBOMax, și The Power, de pe Amazon Prime, declara răspicat: „În clipa asta trebuie să se întâmple ceva revoluționar feminist”. Om de atitudine, implicată în denunțarea derapajelor și a nedreptăților, Ana Ularu a deplâns „ideile preconcepute tâmpite” din societatea românească și perspectiva restrictivă asupra a ce pot face femeile și ce vor să realizeze. În același timp, ea s-a revoltat împotriva judecării superficiale și învinovățirii victimelor abuzurilor: „Asta e problema, de fapt, în societatea noastră. Că orice ar face femeile, nu e bine. De ce nu ai spus atunci? Dar de ce ai ripostat? Dar de ce ai zis?”

Iar cifrele sondajelor confirmă, din păcate, realitatea acuzată. Barometrul violenței, dat publicității de Centrul FILIA, arată, de pildă, proporția alarmantă a concetățenilor convinși că o femeie îmbrăcată provocator „cere” sau „merită” să fie violată. Astfel, doar 69% dintre respondenți consideră violul în acest caz foarte grav, iar 11% nu văd în asta o problemă. În plus, numai 75% dintre români cataloghează drept inadmisibilă amenințarea partenerei, 45% dintre bărbați și 38% dintre femei susțin că femeile ar trebui să-și asculte partenerul/să i se supună, iar un sfert dintre participanți consimt la controlul economic, social și psihologic al femeilor. „Practic, în 2022, 1 din 4 persoane (26%) consideră acceptabil ca bărbatul să nu-și lase partenera să își folosească banii cum dorește (…), un respondent din patru acceptă fără probleme ideea că o femeie nu poate ieși în oraș neînsoțită de partener (…) și 23% dintre români consideră acceptabil ca unei femei să i se interzică să aibă un grup de prietene/prieteni”, semnalează raportul.

• Mitul Occidentului manierat, pe cale să se spulbere

Îngrozitor este faptul că nici la nivel global femeile nu sunt privite cu mai multă încredere și respect. În recentul studiu ONU pentru „2023 Gender Social Norms Index”, 90% din respondenți au recunoscut că ar avea prejudecăți față de femei, două treimi – că nu ar vedea femeile potrivite pentru funcții de conducere politică, iar 25% cred că este justificat ca un bărbat să-și bată soția.

În cazul particular al Germaniei, situația e și mai șocantă, la nivelul tineretului. Potrivit anchetei comandate de organizația caritabilă pentru copii Plan International, peste o treime dintre nemții între 18 şi 35 de ani spun că e OK ca „mâna lor să alunece” în timpul unei dispute conjugale, iar 34% chiar au fost violenţi faţă de femei în trecut, pentru a le „insufla respect”. Discriminarea și misoginia merg și mai departe: jumătate dintre bărbați nu doresc o parteneră care a avut mai  mulți parteneri sexuali, deși 37% dintre ei consideră normal să se culce cu cât mai multe femei, 47% dintre respondenți interpretează comportamentul provocator din partea femeilor drept invitație la a fi abordate, 41% dintre bărbați consideră că este dreptul lor să complimenteze femeile, să le privească insistent și să le fluiere și 47% le interzic partenerelor să se întâlnească cu prieteni bărbați. Și asta nu e tot: 49% dintre participanți pretind să aibă ultimul cuvânt în deciziile din cuplu, iar 39% vor ca partenera lor să renunțe la propriile ambiții ca să îi susțină pe ei.

• Educate să trăiască prin/pentru alții

Sondajul german a arătat pe de altă parte că așteptările femeilor sunt cu totul altele. 81% dintre ele nu sunt de acord să-și sacrifice cariera de dragul unei relații, cam tot atâtea (82%) resping ideea că bărbatul ar trebui să aibă ultimul cuvânt în deciziile de cuplu, iar 72% nu cred că bărbatul ar trebui să asigure finanțele familiei, ocolind treburile casnice – prin urmare, își doresc un tratament mai echilibrat în ansamblu.

Însă pe fondul amenințărilor de tot felul – războaie, pandemie, criză economică, urgențe climatice – asistăm tot mai vizibil la confruntarea dintre mentalitatea patriarhală cu mare priză la publicul masculin debusolat, care-și caută refugiul în valori ultraconservatoare și într-un trecut perimat, și lupta femeilor pentru emancipare, pentru dobândirea unei egalități în drepturi niciodată obținute pe deplin. Doar că, din păcate, justiția de gen e tratată cu superficialitate și de multe urmașe ale Evei, care o consideră un moft al feministelor, categorie considerată marginală și cumva… extremistă. Inclusiv în rândul femeilor se manifestă o reticență în a-și cere drepturile. Așa cum scria Vidal S. Clay în cartea „Women, Menopause and Middle Age” în anii ’70, „majoritatea fetelor, care nu au fost niciodată deprinse sau încurajate să fie active, independente și să se afirme, învață că aceste însușiri dobândesc importanță numai dacă sunt apreciate de bărbați (…) Femeile au învățat să trăiască prin alții”.

• Poate fi îmblânzit omul cavernelor?

Și totuși, care ar fi cel mai puternic purtător de mesaj pentru egalitatea de gen: cuvântul scris? Arta? Ce ar putea îmblânzi inimile și destupa mințile celor care privesc femeile cu ochii sălbaticului din cavernă? Personal, cred în atingerea magică a muzicii, în stare să identifice și amplifice o scânteie de umanitate și în cel mai întunecat cotlon sufletesc. Pentru Alexandra Dariescu, acesta este și visul ei mărturisit: să pătrundă în fiecare suflet. Iar pentru actrița Ana Ularu, tot muzica e cel mai convingător transmițător: „Mi se pare că să oferi muzică e un act de dragoste. Devii un fel de conductor, de canal pentru ceva misterios și cumva  sacru.”