Aroganța profesională, o armă letală

Puterea de autodistrugere a omului imbraca formele cele mai diverse. Una din caile cele mai uzitate este aroganta. Aroganta este una din componentele societatii de consum, din care traiesc oamenii datorita insingurarii. Ea este perfectionata pe masura ce acest tip de societate ocupa abuziv spatiul intim al individului. Nu e greu sa ajungi sa traiesti astazi din aroganta a ceea ce esti! Asa ca o masina, un ceas, o rochie un pantof scump fac din tine acea aparitie misterioasa de la masa de vizavi, din club sau de la o petrecere. Dar asta e doar inceputul si daca ai atras suficiente priviri, atunci nimic nu e prea mult de sacrificat ca sa devii acea persoana.

Pentru cei care au o profesie, aroganta capata valente noi. Mai ales ca in tara noastra vina unui esec e atribuita intotdeauna sediului din beton si sticla unde lucrezi. Asa ca intr-o tara unde institutia e de vina, niciodata individul, aroganta devine o arma letala. Mici demoni apar de dupa colt, cand iti este lumea mai draga. Demonii astia sunt caracteristici societatilor autoritare, care distrug deliberat orice urma de respect sau coeziune, pentru a-si usura ei calea spre abuz si discretionar. Demonii nu au respect niciodata pentru cei in slujba carora teoretic sunt. Ba chiar simt o placere enorma sa-i umileasca. Demonii sunt religiosi, cred sincer ca daca merg la biserica si au o icoana in casa, Dumnezeu va intelege aroganta lor. In Romania aroganta e o profesie in sine. Locul de munca reprezinta cea mai intima relatie a omului cu el insusi. Aici esti tu si poti demonstra cine esti pana la capat, aici te desconspiri in cea mai fidela imagine a ta. Daca fata de cei carora le esti  de ajutor, fara ca ei sa-ti fie la randul lor si in acelasi moment utili, ai un comportament de superioritate si aragonta, arata in primul rand ca ai o imagine extrem de proasta despre tine.  Profesia exercitata fara respect fata de om inseamna tortura. Tortura poate sa fie fizica sau psihica si in timp ce in toata lumea civilizata exista legi, care sa preintampine agresiunea emotionala si psihica, la noi ea reprezinta un mod de a simti ca existi. Functionarul simte ca exista cand repede oamenii la ghiseu, politicianul simte ca exista cand devine ironic si agresiv, procurorul simte ca exista cand e “dur”, politistul simte ca exista, cand te rogi de el sa nu te amendeze, medicul simte ca exista cand ori te persecuta, ori cand isi da ochii peste cap, pentru ca incerci sa-i ceri o explicatie, unii scriitori isi agreseaza publicul, cand sub masca innocentei  incep sa faca politica de cadre,judecatorii care iti rad arogant in fata sau devin abuzivi invocand “cunoscterea si interpretarea legii”, ministrii te agreseaza cand incep frazele nu “nu pot, nu este posibil sa schimb asta”, femeia de serviciu te agreseaza cand nervoasa trece cu mopul ud peste pantofii tai noi si tot asa. Tipul asta de agresiune aroganta face parte din comportamentul oamenilor din Romania, asa cum fac parte iesirile la gratar la iarba verde. Dar toate astea arata respectul pe care il avem fata de noi insine, nu fata de cei pe care ii agresam. Rabdarea de a-l asculta pe celalalt, de a-i asculta argumentele, de a-i raspunde decent, de a-l trata cu respect sunt atributele unei minti sanatoase, numai nebunia si mediocritatea are “dreptul “ la comportamente aberante. Aroganta e o forma de nebunie, pe care psihiatri o explica pana la ultima manifestare si ultima consecinta. Lipsa de “bine” si “bun” in lumea in care traim e rezultatul  arogantei  de a ne considera pe noi insine mai presus de cei de langa noi, culmea asta intr-o societate profund religioasa, unde stim ca Isus a fost rastignit langa un talhar si in care omul a fost condamnat de oameni. Ma intreb retoric, te poti considera Creatia lui Dumnezeu si poti intra in casa Domnului, fiind frofund viciat de aroganta? Daca raspunsul este “NU”, atunci in egala masura practicand aroganta, nu iti poti exercita profesia, devii un uzurpator al propriului statut.

 Respectul fata de tine si profesia ta este dat de alte calitati umane. Sa ai responsabilitate, sa muncesti pe rupte pentru postul tau, sa depinzi de rezultatele muncii tale, sa ramai uman, sa ai rezultate coantificabile de cei din bransa ta, sa capeti respectul celor care apeleaza la serviciile tale din necesitate, nu din placere. ( Nu ajungem la doctor, ca ne-am plictisit sa mergem in parc la plimbare, nici la procuror, nici la finante, nici la politie,nici la posta.)  Oamenii, care au responsabilitatea  actului profesional nu pot deveni aroganti, in primul rand pentru ca sunt mereu in garda, sunt obligati sa ia decizii, sa le justifice, sa-si puna semnatura pe acte ( problema acuta in Romania, unde evitarea responsabilitatii se face prin evitarea semnarii actelor, care reprezinta decizii si raspundere). Aroganta apare in primul moment cand te-ai pus pe tine insuti pe un piedestalul” toti sunt prosti, eu stiu mai bine”, si ceilalti iti fac jocul. Iar la noi multi fac acest joc. Daca te duci la medic, nu conteaza cum se comporta, daca “e bun”, asa ca multi se trateaza fizic si ies bolnavi psihic din clinici, pentru ca prin aroganta doctorului, pacientul isi pierde si acea bruma de demnitate a celui lipsit de orice ajutor. Daca ajungi la procuratura, aici situatia e si mai dramatica, chiar daca ai certificate de boala psihica te vor trata ca un spion de elita a “agenturilor straine”. Daca mergi la posta e bine sa nu vorbesti nici cu cei de la coada, nici nu stii ce poti declansa, mai ales daca ai mai mult de o factura in mana. Recent am auzit de cazul unui politist batut de un deputat sau senator in sediul politiei, aici situatia deja atinge paroxismul. Dar cum am vazut si o judecatoare beata la volan, care astazi mananca o pensie buna dupa ce a agresat verbal politisti si medici  si sefi de ambulanta, care se ocupa de perfuzia bolnavului inchipuit in spitalul groazei din Ploiesti,de medici psihiatri care isi agresau pacienti la consultatii facand ancheta in loc de amnaneza, cum am vazut in ce mod oribil au fost desfigurati sufleteste actori romani de elita, fara ca elita intelectuala sa se coalizeze si sa aiba un raspuns pe masura, acum ce mai conteaza ca ne purtam ca maimutele la locul de munca? Ce conteaza ca eleganta noastra vestimentara si statul profesional nu au nicio legatura cu depravarea interioara? Regele nebun e un rol care ne place mai mult decat propriul chip in oglinda.

P.S. Aricol dedicat doamnei Maria Cociorvan si a tuturor celor care au “beneficiat” de aroganta neoamenilor , care ar fi trebuit sa reprezinte statul prin toate pargaile sale.