Intr-o interventie la Antena 3, Izaura Anghel, fiica interlopului Bercea Mondial a prezentat punctul de vedere al familiei sale in „dosarul Bercea-Basescu”, aratand ca sumele oferite lui Mircea Basescu ar fi trebuit sa-l fereasca pe interlop de o noua condamnare.
Cu toate acestea, desi cele mai mai multe detalii reiterate de Izaura Anghel erau deja cunoscute public, intrebata daca gratierea a fost luata in calcul ca o posibila solutie, fiica interlopului a respins categoric aceasta varianta.
„Nu gratiere! Pai de ce dadeam 600.000 de euro? Nu, nu gratiere” a afirmat aceasta.
Intr-o legatura directa cu Presedintele statului, intermediata chiar de fratele sau, cum este cea prezentata de Izaura Anghel si familia sa, gratierea reprezinta cea mai simpla metoda de eliberare din detentie. Orice alta solutie ar implica magistrati si ar influenta decisiv actul de justitie, expunand la riscuri inutile – ceea ce s-a si intamplat – partile implicate.
Deci, de ce nu reprezenta gratierea o solutie pentru Bercea Mondial? Si, mai important decat atat, de ce sustine fiica acestuia ca nu ar fi platit suma respectiva pentru eliberarea prin gratierea prezidentiala?
In conditiile in care Traian Basescu a fost indicat de apropiatii interlopului drept destinatar final al banilor oferiti pentru cumpararea libertatii, de ce nu ar fi acceptat acestia, la schimb, gratierea? Cum ipoteza ridicola ca Bercea si-ar fi dorit un cazier curat trebuie respinsa din principiu, la nivelul rezultatului concret, atat o achitare cat si o condamnare urmata de gratiere ar fi avut un efect similar.
Cu toate acestea, Izaura Anghel declara joi, in direct, ca pentru o gratiere nu ar fi oferit 600.000 de euro, lasand sa se inteleaga ca banii ar fi fost destinati unei achitari sau, de ce nu, unei condamnari cu suspendare. Ambele, decizii definitive ale unor instante de judecata, si nu doar la indemana personala a Presedintelui, asa cum ar fi fost solutia gratierii.
