Uitați de Decalogul biblic!
Un Moise al zilelor noastre nu mai umblă cu tablele legilor, ci cu o tabletă, și nu cu un Decalog pe ea, ci cu un Dodecalog, care include încă două porunci categorice: Să nu pozezi și Să nu înregistrezi! Ce anume? Orice provine din universul aproape divin al artelor, mai ales muzica, dansul și teatrul.
Puțini iubitori de concerte și spectacole, în general, au curiozitatea să citească pe site-urile instituțiilor organizatoare care sunt termenii și condițiile participării, atunci când cumpără un bilet. Marea majoritate a culturofililor se năpustesc să prindă câte un loc-două, atunci când se afișează calendarul evenimentelor. Iar asta-i altă discuție, fiindcă de cele mai multe ori amatorul de spectacole află cu greu ce se pune în scenă peste mai mult de două săptămâni, hai trei. Doar Filarmonica George Enescu afișează calendarul pe două-trei luni în avans, cu Sala Radio călcându-i pe urme. La teatre și la Opera Națională București… mai cu țârâita.
Dincolo însă de aceste perpetuu motiv de frustrare pentru public, există și altul, încă insuficient conștientizat: prohibiția pozatului. În entuziasmul lor, mulți spectatori scot telefoanele și încearcă să imortalizeze momente magnifice dintr-o reprezentație, bucurându-se ca niște copii când reușesc și rămân cu amintiri de neuitat. Ei bine, acest comportament trebuie curmat, s-au gândit organizatorii. De pildă, Teatrul Bulandra a început să posteze repetat pe Facebook reguli marcate cu semne roșii de exclamare:
„!!Accesul în sala de spectacol este permis numai până la ora de începere a reprezentaţiei. !!Pentru a evita eventualele situaţii neplăcute, vă rugăm să fiţi punctuali. !!Din respect pentru artiști fotografierea, filmarea sau înregistrarea audio a spectacolelor este strict interzisă.”
Nici Teatrul de Comedie nu tratează situația cu umor:
„Este interzisă folosirea în sălile de spectacole a aparatelor de fotografiat, precum și a celor de înregistrat audio și video”, scrie pe site-ul instituției, ba chiar de două ori în același calup de informații. Mai puțin insistentă, dar la fel de fermă, Opera Națională București comunică sec, după ce trece prin recomandări privind punctualitatea și… codul vestimentar: „Din rațiuni legate de drepturile de autor și din dorința menținerii unor condiții optime de desfășurare a reprezentației, fotografierea sau înregistrarea audio-video la spectacole (inclusiv folosind telefoanele mobile) nu este permisă.”
Și dacă credeați că o solicitare, fie ea și imperativă, nu e constrângătoare, câtă vreme nu e însoțită și de precizarea unor sancțiuni, stați să vedeți ce scrie pe site-ul iabilet.ro! „Este interzisă fotografierea, filmarea sau înregistrarea audio a concertelor din Sala Radio, fără acord prealabil din partea conducerii. Reprezentanții Sălii Radio sau jandarmii (sic! – n.m.) au dreptul să evacueze din sală persoanele care încalcă aceste reguli.” Carevasăzică, melomanii dornici de o imagine-suvenir sunt la fel de periculoși ca ultrașii care aruncă fumigene pe stadion și trebuie alungați militărește!
Am fi tentați să spunem că „la noi – ca la nimenea”, „se face exces de zel” și alte asemenea bombăneli uzuale. Numai că un raid rapid și deloc exhaustiv pe la câteva instituții culturale din străinătate arată că așa se procedează cam peste tot. E drept că n-am mai găsit niciunde referirea la jandarmi, deși la noi, dacă vă amintiți, în schița caragialiană „Five o’clock”, madam Mița Potropopesco purta la circ (!) o „pălărie mare bleu gendarme cu pamblici vieux-rose”… Cam asta era pe atunci legătura jandarmilor cu spectacolele.
Revenind la interdicții, să notăm că în Israel, ele sunt în conexiune inclusiv cu GDPR și cu probabilitatea de a surprinde întâmplător în imagini chipurile unor persoane care nu și-au dat acordul pentru a fi fotografiate. În Germania, ca și în Belgia, Franța și Bulgaria, regulile variază de la un teatru la altul, dar în general, nu se acceptă nici înregistratul, nici pozatul. Explicațiile merg de la dreptul de copyright la protejarea celorlalți spectatori și a artiștilor de gesturile și lumina necesare folosirii telefonului. Iar dacă la Bruxelles, Opera informează că se pot face fotografii doar înainte de începerea spectacolului și după încheierea lui, neexistând pedepse precizate, în Germania și Franța ești avertizat din start că iei amendă. La Théâtre de Paris, scrie oficial că instituția dispune de sistem de supraveghere video, cu ajutorul căruia cei care încalcă interdicția vor fi imediat identificați și scoși din sală, iar ulterior supuși procedurilor legale, în vreme ce la Comedia Franceză, „imprudența” te poate costa până la 1.000 de euro, la care se adaugă obligarea de a șterge capturile din telefon.
Mărturisesc spăsit că și eu am fost „contravenientă culturală”, cel mai recent la încântătorul concert Mozart de la Sala Radio, avându-l pe Stefan Arnold la pian și pe expresivul David Molard Soriano la pupitrul dirijoral. Cum publicul a fost, din păcate, firav, rânduri întregi de scaune rămânând goale, pozatul de final sigur n-a deranjat pe nimeni. Și am chiar circumstanțe atenuante căci, vorba lui Mozart, Così fan tutte – în traducere exactă „Așa fac toate” și în versiune foarte liberă și adaptată… așa făcea toată lumea.
