| Asociatia Magistratilor din Romania nu este o fictiune. Este o organizatie cat se poate de reala. Si nici magistratii nu sunt o fictiune. Ei sunt judecatorii. Una dintre puterile statului roman. Fara ei, statul de drept nu exista. Cand acesti judecatori dau de pamant cu o ordonanta de urgenta a Guvernului, nu este de gluma. Inseamna ca ceva nu este in ordine intr-o alta putere a statului. Cea Executiva. Si atunci, care este solutia? Ca a treia putere a statului, care, de fapt, este prima ca importanta, puterea Legislativa, sa intervina si sa dea solutia. Ceea ce se si intampla. Ordonanta de urgenta a Guvernului Ciolos privind interceptarile este demontata de judecatori. Iar Parlamentul o va respinge. Ce facem? O luam de la capat? |
Este haos in statul de drept din Romania. Un haos care s-a instalat treptat. Mai ales in ultimii unsprezece ani. Din care zece ani revin presedintiei lui Traian Basescu. Un presedinte jucator. Si un an, presedintiei lui Klaus Iohannis. Un presedinte acuzat de adversarii sai ca este mai mult spectator. Una peste alta, intre cele trei puteri ale statului s-au creat, nu numai dezechilibre, ci si contradictii. Si s-a ajuns la o stare conflictuala.
Acest conflict intre puterile statului nu este doar o simpla poveste. Care poate fi urmarita cu sufletul la gura ca o telenovela de catre cetateni. Dimpotriva. Este o rana deschisa. Corpul statului se afla intre viata si moarte atunci cand puterile statului sunt in conflict. Iar conflictul apare in orice democratie, de cate ori una dintre puteri este prea slaba. Sau, cu alte cuvinte, de cate ori una dintre puteri o ia razna. Si nu mai poate fi controlata de alta putere.
Puterea judecatoreasca nu ar fi putut vreodata si nici nu si-ar fi putut propune vreodata sa incalece celelalte doua puteri ale statului daca, in mod pervers, un regim de mana forte, cum a fost regimul Basescu, nu ar fi incercat si reusit sa faca un implant. Un fel de incrucisare tip Miciurin. Miciurin, pentru cei care nu stiu, a fost un savant sovietic care a incrucisat marul cu parul. Ei bine, regimul Traian Basescu a incerca sa-i incruciseze pe procurori cu judecatori. Cu sprijinul Monicai Macovei si al lui Catalin Predoiu, acest regim a facut in asa fel incat, procurorii, pe care s-au bazat ca orice regim de mana forte, sa fie asimilati puterii judecatoresti. Cand ei, de fapt, erau simpli avocati ai statului. Si erau foarte multumiti cu acest statut. Pe care il aveau de pe timpul dreptului roman. Si l-au avut ulterior si cat timp a functionat dreptul napoleonian. Si chiar mai tarziu, sub comunism.
Acest experiment, aceasta tentativa de incrucisare, de polenizare a judecatorilor cu procurorii a creat haos intr-una dintre puterile statului si a aruncat, temporar, in derizoriu celelalte doua puteri ale statului. Nu ar fi fost posibila insa polenizarea fara interventia, in forta, a unei institutii care nu face parte si nu va face parte niciodata din vreo putere a statului. Serviciul Roman de Informatii. Asa s-a ajuns la faimosul binom.
In urma cu cateva zile, Curtea Constitutionala a facut ceea ce trebuie sa faca orice Curte Constitutionala din lume. A vazut de unde vine pericolul combinarii toxice ale unor institutii ale statului. Si a descoperit care este solutia pentru ca noi sa putem functiona intr-o maniera cat de cat europeana. Decizia CCR a spart binomul. Spargand binomul si constatand un lucru cat se poate de normal, si anume ca numai institutiile constitutionale desemnate in acest scop pot participa la ancheta penala, CCR a incercat sa opreasca procesul pervers de polenizare.
Si, din nou, avem parte de o reactie perverse. Cozile de topor ale SRI, o institutia care, in sine, nu trebuie demonizata pentru ca este utila, dar care, ca orice institutie care se umfla peste masura doreste sa acumuleze o putere din ce in ce mai mare, au reactionat. Mai intai, prin asa-numita Divizie Media. Apoi, prin oamenii lor din Guvern. Si a iesit faimoasa ordonanta de urgenta, scrisa cu manuta ei – sau cu manuta altora? – de doamna Raluca Pruna.
Aceasta ordonanta de urgenta da de pamant cu decizia CCR. Si, mai mult decat atat. Pentru prima data incearca sa legifereze nelegiuirea. Pentru prima data, printr-o lege – caci asta este o ordonanta de urgenta – SRI are dreptul de a face anchete penale. Ca pe vremea Securitatii.
Numai ca ordonanta de urgenta a doamnei Pruna, asumata de Guvernul Ciolos si binecuvantata de presedintele Klaus Iohannis, intr-un CSAT, are nenumarate hibe. Nu numai ca este, la randul ei, neconstitutionala. Nu numai ca da de pamant cu mai multe decizii CCR. Nu numai ca afecteaza drepturile omului. Nu numai ca modifica o lege organica. Dar, respectiva ordonanta de urgenta este inaplicabila. Pentru ca este tampit conceputa. In ea exista articole care se bat cap in cap. Si se bat in cap si cu nenumarate alte legi si articole din legi. Si blocheaza sistemul. Numai de dragul de a satisface mofturile unor capete infierbantate din SRI.
Asa se face ca Asociatia Magistratilor a reactionat. Si cu judecatorii nu te pui. Pentru ca, pana la urma, ei, si nu altii, solutioneaza procesele. Nu vine nici Pruna, nu vine nici Ciolos, nu vine nici Florian Coldea sa dea decizii in miile de cauze penale. Si niciunul dintre ei nu sunt pusi in situatia de a scoate castanele din foc. Si de a raspunde vreodata pentru sanctiunile CEDO.
Asa ca, in ultima instanta, un Parlament mult prea amortit pentru un stat care se crede democratic trebuie sa intervina. Iar Calin Popescu Tariceanu, presedintele Senatului, a dat semnalul. Ma astept in acest sens ca Parlamentul sa dea de pamant cu ordonanta de urgenta. Si asta foarte repede.
Si ce urmeaza? Urmeaza ca Guvernul sa gaseasca solutia corecta pentru a pune in opera decizia Curtii Constitutionale. Si daca nu Guvernul, atunci Parlamentul. Mai degraba, Parlamentul. Si, atentie! Mai asteapta vreo 40 de decizii CCR, prin care sunt facute praf si pe buna dreptate articole din Codul de Procedura Penala si din Codul Penal. Si aceste decizii trebuie puse in opera.
Si, la sfarsit, cand vom trage linie, vom constata cat de mult ne-a costat decizia politica impusa de Traian Basescu, de Catalin Predoiu si de Monica Macovei de a impune, in forta, societatii romanesti, fara dezbatere, prin asumarea raspunderii, cele patru coduri. Si de a umfla, in haosul creat, puterea unei institutii de forta care a decis ca justitia sa devina campul ei tactic.
Sursa- corectnews.ro
