O realitate este ca Romania este silita sa asigure flancul sud-estic al NATO. Si ca NATO, in mare masura, este nu numai controlat, dar si finantat de Statele Unite. Prin urmare, parteneriatul nostru militar si politic cu Statele Unite trebuie intarit. Iar Romania are obligatia sa fie extrem de loiala. A doua realitate este ca Uniunea Europeana a facut in asa fel, incat factura militara sa nu fie platita de ea, ci de Trezoreria americana. In aceasta situatie, SUA cauta solutii pentru a-si recupera paguba. Eu nu m-as simti deloc confortabil sa constat ca Romania, printre alte state de la periferia NATO, va fi cea care va plati.
Parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite in domeniul militar si politic este un bun castigat, iar datoria Romaniei este sa fie deplin loiala. Ceea ce presupune costuri si sacrificii de natura militara si politica. Ceea ce insa nu presupune, si asta trebuie spus raspicat, sacrificii de natura economica, pe care Romania ar putea fi silita sa le faca pentru a compensa gauri financiare NATO, create de altii.
Uniunea Europeana, cu o populatie de peste 500 de milioane de locuitori, este sustinuta financiar de ani buni, din punct de vedere militar, de catre Statele Unite, care au o populatie mai mica. De doar 312 milioane de locuitori. Cu alte cuvinte, in ceea ce priveste contributia pentru costurile NATO, din ce in ce mai mari, factura e platita in mare masura de Trezoreria americana. Cheltuielile nu sunt suportate proportional, asa cum ar trebui, din simplul motiv ca statele Uniunuii Europene, in loc sa-si creasca bugetele militare, le-au scazut sau, in cel mai bun caz, le-au mentinut constante. Sub 2 la suta din produsul intern brut. Nu e de mirare, in aceste conditii si tinand cont de costurile uriase asumate de NATO in diverse teatre de razboi, de ce Statele Unite au acumulat o datorie publica uriasa. In timp ce Europa se comporta ca o batrana doamna din vitrina unui muzeu, care se misca gratios si greoi, prefacandu-se ca nu stie despre ce este vorba, Statele Unite gafaie sub povara costurilor si, incetinindu-si ritmul de dezvoltare, pierde locul intai in cursa mondiala pentru produsul intern brut in favoarea Chinei.
In acest moment, Statele Unite in parteneriat cu UE si cu celelalte membre NATO sunt prinse ca intr-un cleste, obligate fiind sa joace strategic pe trei fronturi simultan. Frontul Europei Rasaritene, in care epicentrul, in acest moment, este Ucraina, frontul Orientului Apropiat, precum si cel deschis recent, implicit, dar si explicit, de catre China, in parteneriat cu India si Rusia. Sunt previzibile deci costuri din ce in ce mai mari, pe care statele UE nu sunt deloc dispuse sa le plateasca.
Ce altceva ar putea face Washingtonul decat sa incerce sa isi scoata parleala, obligand state mai slabe cu care se afla in parteneriat ca, intr-un fel sau altul, sa compenseze ceea ce UE nu pare dispusa sa plateasca.
Ideea exploatarii de catre marile companii americane a gazelor de sist din state aflate la periferie, ca sa ma refer doar la un singur exemplu, nu este, asadar, intamplatoare. Daca Chevron pune mana pe gazele de sist din Romania, beneficiile uriase ale acestei companii vor pompa, in mod indirect, fonduri suplimentare substantiale in Trezoreria americana. Iar marele pierzant va fi, fireste, Romania. Care nu va dobandi nici un fel de independenta energetica, de vreme ce nu va putea beneficia dect contra cost si la pretul pietei de gazele extrase din propriul subsol si din propria platforma continentala a Marii Negre. Pentru a ma face mai bine inteles, vin cu o informatie suplimentara. Si statul olandez a incredintat Chevron exploatarea gazelor de sist. Dar participa la beneficii nu cu zero la suta din profit, nu cu un procent infim de 6 la suta redeventa, ci cu, atentie, 40 la suta din castigul realizat. De ce Romania sa fie, intr-un asemenea hal, pagubita? Pentru a compensa si a plati, implicit, bogatia si trufia partenerilor nostri europeni.
Exemple de acest fel sunt si vor fi din ce in ce mai numeroase. Pe masura ce numarul bazelor NATO de pe teritoriul Romaniei, dar si numarul bazelor americane se vor inmulti si pe masura aducerii pe teritoriul tarii noastre a unei tehnologii militare din ce in ce mai sofisticate, incluzand, evident, si focoasele nucleare. Este unul dintre motivele, daca nu cumva cel mai important, care obliga autoritatile statului roman, in masura in care sunt responsabile fata de proprii cetateni, sa faca o distinctie clara, ferma, intre parteneriatul politico-militar cu Statele Unite si relatiile financiare cu companiile acestui stat. Putem intelege de ce, in conditiile relocarii in Romania a unor baze americane militare, Washingtonul are nevoie ca, in aceasta tara, sa existe stabilitate si stat de drept, dar nu putem intelege de ce asemenea valori ar trebui sa se afle sub controlul Statelor Unite din ce in ce mai discretionar. In aceasta a doua ipoteza, Romania, dintr-un aliat strategic cu drepturi egale, dintr-un partener, se transforma intr-un vasal si, implicit, intr-o colonie. Iar cetatenii Romaniei risca sa fie tratati potrivit acestui statut colonial.
Sursa: CorectNews –https://www.corectnews.com/politics/revansa-statelor-unite-cine-plateste
