„Pe masura ce cadrul fiscal-bugetar o va permite…”

Sintagma care zgarie retina in non-programul de guvernare al Guvernului Ponta 3 este “pe masura ce cadrul fiscal-bugetar o va permite”.

Ce a trimis Premierul Ponta in parlament este un non-program de guvernare nu pe baza unei motivatii articulate ci doar pentru ca insusi expeditorul insista ca nu este un program de guvernare ci un program politic. O pleiada de masuri propuse sunt conditionate de aceasta expresie. Refrazand, daca cade para, guvernul este dispus sa imparta mai mult.

Un program de guvernare ar trebui sa spuna ce anume se face si cand se face pentru a genera mai multa crestere economica nu doar propagandistic-statistica si mai multa bunastare pentru populatie. Conditionarea pusa in mod temator este o forma de pozitionare pasiva sugerand ca acest nou Guvern asteapta din nou ajutorul ploilor pentru a crea un material de promovare convingator si pentru a distribui electoratului mai mult. O abordare constructiva ar crea prin investitii si mobilizarea mediului de business spatiul fiscal necesar reducerii presiunii fiscale, generand o spirala pozitiva.

Promisiunile ar trebui asezate intr-o constructie coerenta. Un astfel de demers ar permite indeplinirea promisiunilor fara a invoca caderea unei pere malaiete.