Legea terenurilor agricole: trădare sau prostie?

Camera Deputaţilor a adoptat cu 256 de voturi „pentru” și doar 51 de voturi „împotrivă” proiectul Legii terenurilor agricole. Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a spus, în plen, că este o lege foarte bună şi că a profitat de cererea de reexaminare a preşedintelui pentru a simplifica şi mai mult procesul de vânzare a terenurilor aflate în extravilan. „Cu alte cuvinte, cetăţeanul care doreşte să vândă nu trebuie să facă decât un singur drum la primărie, unde trebuie să meargă cu oferta pe care o are pentru vânzarea terenului respectiv, după care aşteaptă acasă, primăria îi va transmite acasă, pe cale poştală, avizul pentru vânzare sau dacă sunt alte probleme” a precizat ministrul.

Deci, este simplu, bine și frumos!

Am devenit și mai europeni iar domnul ministru și mai lăudat pentru grija pe care o poartă agriculturii românești. Consider adoptarea acestei legi de către clasa politică aflată în present la guvernare ca pe un act iresponsabil posibil de explicat fie prin trădarea interesului național, fie prin incompetență și prostie. Nu sunt adeptul și nici măcar simpatizantul celor care încearcă să atace actul de vânzare a terenului românesc către străini prin aclamarea patriotardă a nevoii exclusive de păstrare a patrimoniului național doar în posesia cetățenilor români. Mi se pare comică și desuetă apelarea la poeziile lui George Cosbuc sau la luptele ”seculare” ale străbunilor noști pentru pământ.

Lumea s-a schimbat mult și, volens nolens, trebuie să admitem libera circulație a capitalului și legile pieței globalizate dar, există limite și nuanțe de care trebuie să ținem seama. Mă așteptam ca cei care au votat să aibă în vedere măcar două evenimente relative recente. Primul este creșterea economică record a României în 2013, unanim acceptată ca fiind rezultatul aproape exclusive al producției agricole. Al doilea este faptul că tot în 2013, Petrom a obținut și el un profit record dar care în cea mai mare măsură a fost capitalizat nu în România ci de către OMV în Austria. Este cunoscut faptul că Petrom a înregistrat anul trecut câştiguri istorice de aproape 1,1 miliarde euro, și că a generat  jumătate din profitul OMV. Profiturile record ale companiei Petrom demonstrează că OMV a făcut „afacerea secolului” în urmă cu zece ani. Statul român s-a ales la momentul tranzacţiei din 2004 cu suma de 669 milioane euro, dintr-o valoare totală a tranzacţiei de 1,5 miliarde euro.

Nimic din aceste cifre nu a trezit atenția parlamentarilor?

Nici un străin nu va pleca cu petrolul nostru în canistră sau cu pământul în sacoșe dar, prin vânzarea resurselor, va pleca cu rodul folosirii acestora, privând economia românească de posibilitatea finanțării politicilor economice și sociale. În timp ce OMV se autofinanțează prin petrolul românesc, statul roman nu se poate finanța decât prin împrumuturi externe, cu consecințe dramatice asupra viitorului.

O țară nu are șanse să se dezvolte sănătos și durabil decât în măsura în care reușește să capitalizeze intern rezultatele valorificării resurselor sale (naturale, intelectuale, cultural etc.). Legea vânzării pământului lezează orgoliile naționale dar mult mai important este faptul că reprezintă încă o lovitură dură dată societății și economiei românești în eforturile lor de a capitaliza intern rodul muncii și resurselor noastre.

Nu reușim să uităm celebrul și umilitorul refren: munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă.