Intalniri periculoase

La Cotroceni, inalti reprezentanti Chevron. O companie particulara. Americana. La Guvern, George Soros. Unul dintre cei mai mari oameni de afaceri ai lumii. Tot din Statele Unite. In timp ce ex-ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, domnul Mark Gitenstein, e generos in interviuri prin care da sfaturi oficialilor de la Bucuresti, uitand insa sa precizeze ca este consultant al unei multinationale care isi desfasoara activitati extrem de profitabile in Romania. Cel putin unele dintre aceste intalniri si semnale politice sunt periculoase. Daca nu cumva toate.

Ieri, impreuna cu reprezentantul unei fundatii care ajuta tineri cu dizabilitati, am vizitat judetul Dambovita. Omul s-a ingrozit literalmente. Ultima escala l-a ravasit de-a dreptul. A avut loc intr-o zona de langa Moreni, numita Tuicani. Acolo este un asa-zis camin pentru tineri cu grave afectiuni psihice. Cu toate eforturile facute recent de autoritatile locale, conditiile in care traiesc aceste fiinte umane sunt mizerabile. Statul si autoritatile locale trebuie sa faca eforturi mari pentru a pune lucrurile in ordine. Si, evident, va fi nevoie si de donatii importante, cum este cea pe care am preconizat-o impreuna cu generosul domn cu care m-am deplasat in zona.

Dar, deplasandu-ne pe un teren aproape selenar, literalmente prin hartoape, pentru a ajunge in acest stabiliment destinat oamenilor cu dizabilitati, care candva va deveni poate si uman, domnul de langa mine a facut o remarca interesanta. El a observat nenumarate sonde de petrol aflate in functiune. In paranteza fie spus, chiar in timp ce noi ne aflam in zona, OMV a inaugurat un nou foraj la o adancime de 4.500 de metri. Petrolul romanesc este exploatat in aceasta zona, as putea spune in draci, de catre OMV Petrom. Masinile si utilajele companiei austriece, care era de patru ori mai mica decat Petrom in momentul in care a inghitit colosul romanesc, desfunda si mai mult drumurile, transformand viata oamenilor de aici intr-un calvar. Cati bani ajung insa la comunitatea locala? Mai nimic. Campurile nu mai pot fi folosite. Drumurile sunt distruse. Podurile si podetele se prabusesc. Un peisaj altfel mirific, intr-o zona pe care Dumnezeu a lasat-o cu dealuri si paduri, pare un camp de lupta distrus de obuze si apoi parasit. Desi de undeva de dedesubt tasneste aurul negru. In beneficiul altora.

Domnul din Franta, care nu este deloc un comunist, m-a intrebat cum de este posibil asa ceva. Cum poate coexista atata bogatie cu atata mizerie? I-am raspuns ca in trecut in toata aceasta zona a existat o exploatatie americana. La inceputul secolului XX. Atunci totul era infloritor. In zona au fost ridicate vile spectaculoase pentru acea epoca, primele piscine din Romania, primele sali de cinematograf, spatii destinate culturii. Drumurile erau impecabile. Societatea americana exploata titeiul, dar lasa comunitatii locale o buna parte din profit. De ce nu se mai poate intampla si astazi acest lucru? Este chiar un mister?

Am mai spus, am mai scris acest lucru si il repet: atunci cand statul roman concesioneaza un teren pe pamant, sub apa, sau in munti pentru ca cineva, oricine, sa exploateze bogatiile acestui neam, trebuie sa obtina, in urma negocierilor, nu numai redevente, adica niste procente infime dintr-un castig niciodata verificat, ci si cota parte din productie. Evident, sub forma castigului realizat prin vanzarea respectivei bogatii naturale. Numai in acest fel are rost ca statul sa incredinteze bogatia sa naturala unor particulari, societati romane sau straine sau, pur si simplu, societati mascate. Altfel inseamna ca Guvernul face cuiva o pomana. Pe seama saracirii propriului popor. Deci se face vinovat si de subminarea economiei nationale si de tradare.

Si daca premisele de mai sus sunt corecte, atunci ma intreb si intreb: Ce cauta reprezentatii Chevron, ai unuia dintre cele mai mari concerne mondiale specializate in exploatarea petrolului si gazelor, la presedintele Romaniei? Ce atributii are presedintele Romanie privind cesionarea resurselor statului? Este el reprezentantul puterii executive? Daca pune mana pe telefon si cere prim-ministrului sa rezolve solicitarile Chevron, nu cumva incalca legile statului? Nu cumva face trafic de influenta? Nu cumva comite un abuz in serviciu? Iar daca premierul Victor Ponta se conformeaza, nu cumva o mare bogatie naturala, fie ca vorbim de gaze de sist, fie ca vorbim de primetre terestre, pana la finele acestui an concesionate OMV-ului, fie ca vorbim de primetre de pe platoul continental al Marii Negre, este cedata, in mod iresponsabil si fara a obtine un folos real pentru bugetul statului, unor societati private non-autohtone? Oare domul George Soros, care este un adversar la nivel global al altui domn, Beny Steinmetz, unul dintre merele discordiei fiind perimetrul aurifer Rosia Montana, nu a incercat si el, venind la Bucuresti, sa faca presiuni asupra Executivului tot intr-o asemenea combinatie de alba-neagra? Dar ex-ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti? De ce tot vara batul in gard transformand o munca de consultanta intr-un trafic de influenta?

Pana la urma nu am nimic de impartit cu niciun guvern strain, cu niciun ambasador al altui stat si cu niciun reprezentant al vreunui concern de afaceri. E dreptul lor sa obtina ce vor atunci cand intr-un stat gasesc verigi slabe. Dar ma intreb cum reprezinta domnii de la Bucuresti, de la Cotroceni si de la Palatul Victoria, interesul cetateanului roman daca se preteaza in a face jocul intereselor altora.

Sursa: CorectNews