Lăsând de o parte colaborarea dintre germani şi ruşi care datează, sub diferite forme, de sute de ani, alianţele economice dintre Germania şi apendicul său, Austria, pe de o parte, şi Rusia, indiferent cum s-a numit ea, URSS sau Federaţia Rusă, datează de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi au continuat în timpul războiului rece, dincolo de retoricile ideologice ale ambelor părţi şi în ciuda avertizărilor şi chiar a unor sancţiuni ale Statelor Unite ale Americii. Germania, nu numai ea dar în primul rând ea, avea nevoie de energie, adică de petrol şi gaze. Iar ruşii le aveau din plin. Pe de altă parte, URSS nu avea tehnologie şi bani adevăraţi, occidentali. Simplu, nu?!
Infrastructurile de gaz şi petroliere apar după cele pentru cărbune imediat după război, la răscrucea anilor 1950-1960. Înfiinţarea lor urmează logici, mai întâi separate, emanate de o parte şi de alta a Cortinei de fier. Aceste diferenţe nu au dispărut în zilele noastre şi sunt percepute în primul rând prin dependenţa excesivă a noilor state membre vizavi de Rusia. Traiectoriile reflectă, aşadar, relaţiile din trecut. Poate fi surprinzătoare existenţa podurilor ce traversează Cortina de fier în Austria, dar şi în fosta Germanie de Vest. Cu acest rol precursor, criticat în special de Statele Unite ale Americii, fosta Republică Federală Germania (RFG) a devenit repede primul client al URSS.
Este interesant de observat că gazul traversa zidul de Est în Vest evitând Polonia, poate nu întâmplător ţara care fusese împărţită în timpul celui de-al doilea război mondial între Hitler şi Stalin! Aceasta explică parţial predominanţa cărbunelui în Polonia, situaţie atipică în Europa.
URSS, tatăl OMV Austria
Resursele petroliere au fost descoperite în Austria în anii 1940, garantând până în anii 1960 aprovizionarea autonomă a ţării. Totodată, ele vor servi ca o compensaţie a pagubelor de război cauzate URSS, până în 1955. Societatea fondată astfel prin Moscova, Administraţia Petrolieră Rusă (Russische Mineralolverwaltung) devine în 1955 Ostrereichische Mineralolverwaltung (OMV). Altfel spus, actuala societate petrolieră austriacă a fost creată prin URSS şi beneficiază, datorită acestui fapt, de o lungă tradiţie de cooperare cu Moscova. Evident, aceasta poate avea o legătură cu intrarea, pe 25 ianuarie 2008, a gigantului Gazprom în punctul de întâlnire al schimburilor de gaze de la Baumgarten.
Frăţia germano-sovietică
Primul pod energetic ce traversa Cortina de fier a fost cu Austria, ţară care schimba electricitate cu ţările din Est, din 1956 (începând din 1985 cu URSS), dar mai ales gaz, din 1968, prin gazoductul Bratstvo (Fraternitate).
Dar mult mai cunoscute şi mai strategice pentru Comunitatea Europeană erau acordurile între Bonn şi Moscova de la începutul anilor 1970. Ministrul german al Economiei, Karl Schiller, şi omologul său sovietic, au parafat un acord ce lega monopolurile Ruhrgas, Gazprom şi Deutsche Bank în proiectul care prevedea că în schimbul aprovizionării RFG, în 1973, cu 0,5 miliarde metri cubi şi din 1978 cu 3 miliarde de metri cubi de gaz pe an, URSS primeşte 1,2 milioane de tone de ţevi fabricate de concernul german Mannesmann, plus un credit în condiţii foarte avantajoase de 1,2 miliarde mărci. Acest acord, primul de acest gen, este cunoscut sub numele de “acordul ţevi contra gaz natural” (Erdgasrohrengeschaft). El a servit altor ţări membre ale CE care au semnat, la rândul lor, acorduri de aprovizionare cu URSS, pentru a se conecta la infrastructurile germane.
De altfel, ca ministru de finanţe şi al economiei, Karl Schiller a efectuat o vizită foarte fructuoasă în Uniunea Sovietică în 1970 şi s-a întâlnit cu Alexei Kosîghin, premierul de atunci al Uniunii Sovietice, pentru a discuta şi a semna un mare acord comercial între cele două ţări, RFG şi URSS.
Modelul trocului sau barterului Est-Vest a fost simplu: URSS avea nevoie de devize şi de tehnologie, în timp ce ţări din Europa Occidentală – RFG, Austria, Franţa, Italia şi Belgia, căutau să-şi diuversifice aprovizionarea cu gaz şi să-şi reducă consumul de gaz ce provenea din Olanda. În acelaşi timp, preţurile subvenţionate pentru “ţările surori” şi schimburile prin troc foarte complexe întăreau interdependenţa în cadrul blocului sovietic.
SUA a vrut să sancţioneze Germania
Această apropiere economică şi energetică Est – Vest s-a lovit, aşa cum era de aşteptat, de rezistenţele şi criticile Statelor Unite ale Americii, şi aceasta în special referitoare la a doua serie de contracte între URSS şi Ruhrgas. Mai ales că acestea din urmă au fost încheiate într-un context internaţional foarte tensionat, pe finalul epocii Brejnev, pe sosirea lui Ronald Reagan la Casa Albă, o nouă cursă a înarmărilor, decretarea legii marţiale în Polonia, intervenţia sovietică din Afganistan. Administraţia Reagan a recurs la instrumentul sancţiunilor. Astfel, în timpul negocierilor dintre monopolul de gaz german Ruhrgas şi URSS asupra creşterii exporturilor, lista COCOM (Comitetul de Coordonare pentru Controlul Multilateral al Exporturilor – organizaţie internaţională de control al exporturilor de produse şi tehnologii strategice către destinaţii interzise; membrii săi erau, în principal, ţările membre NATO, dar şi Japonia şi Australia), ce interzicea transferul de tehnologie, conţinea o parte a livrării compresoarelor necesare sistemului de transport al gazelor. Gazoductul, operaţional din 1985, utiliza un amestec de tehnologii sovietice şi occidentale. Noua reţea şi-a dublat exporturile sovietice către Vest – Germania, Austria, Italia, Franţa, Elveţia, Turcia, Finlanda, din 1985 până în 1991. Sancţiunile Administraţiei Reagan s-au dovedit ineficace, deoarece fusese instituit un sistem de troc; noul gazoduct STEGAL, proiect comun între Franţa, Germania, Italia şi URSS a fost dat în folosinţă la începutul anului 1992, când aceasta din urmă încetase să mai existe de câteva zile.
Dispariţia URSS a creat totodată ocazia unei înmulţiri a proiectelor cu gazoducte şi conducte, cu rute alternative şi restructurări ale industriilor energetice din Europa Orientală, şi a unei proliferări a proiectelor care nu a fost cunoscută în timpul războiului rece.
