Acum cîteva seri, la colţul dintre Calea Victoriei şi str. Câmpineanu, m-au interpelat aproape simultan două persoane: cel dintîi era – sau susţinea că este, cu multă timiditate, jenă şi perifraze sfioase – un şomer din Gorj, venit la Bucureşti pentru un consult medical, care avea nevoie de bani de tren. Celălalt, mult mai agresiv, era dl. Ministru Daniel Funeriu, care s-a oprit din mersul său grăbit către B1 ca să-mi spună apăsat că sînt prost informată.
A binevoit chiar, după cîteva secunde de suspans, să precizeze în legătură cu ce anume eram prost informată: în legătură cu concursul prin care s-a schimbat conducerea Bibliotecii Centrale Universitare. Mi-a comunicat, pe tonul acela imperativ care îl caracterizează chiar şi cînd vorbeşte sub dictare, că acel concurs a fost cît se poate de corect, că tînăra doamnă care candida s-a prezentat strălucit, şi că D-sa personal, dl. Ministru adică, a fost chiar felicitat călduros pentru această numire.
Nu am apucat să-l întreb CINE l-a felicitat (oare dl Băsescu? oare dl. Măgureanu? oare dna Udrea?). Nu am apucat nici să mă mir cu voce tare CUM de a aflat d-sa că mi-am manifestat dezaprobarea pentru înlocuirea brutală a directorului care redase BCU panaşul Fundaţiilor Regale cu o cuconiţă anonimă din camarila PD-istă. Cum nu pot să împing trufia pînă a-l bănui pe dl. Ministru că îmi citeşte blogul, şi cum mă îndoiesc că petiţia pe care mulţi am semnat-o i-a reţinut atenţia într-atît încît să mă găsească taman pe mine printre sutele de semnatari, ce-mi mai rămîne? Telefonul, vezi bine. pîrdalnicul! Oare chiar aşa de mulţi fani nemărturisiţi să am în ascultare încît să afle mintenaş dl Ministru al Educaţiei că am comentat telefonic cu cîţiva prieteni – şi cu mult năduf – povestea de la BCU?
Din toate aceste raţiuni, mi s-a părut mai pertinent să-i atrag respectuos atenţia dlui Ministru că principala noastră obiecţie privea faptul că Informaţiile în care e specialistă dna Rădoi (şi Mireille, nu utaţi vă rog, ca Mireille Mathieu) sînt informaţiile ca în Serviciul Român de informaţii, nu ca în Informare şi documentare. Ca atare, aş fi vrut să adaug, dna în cauză poate fi un excelent director al arhivelor SRI sau chiar al Fonotecii de Aur care, sînt sigură, păstrează cu pietate toate benzile de la ascultări.
Aş fi vrut, căci nu am apucat. Dl. Minsitru Funeriu nu aştepta de fapt vreun răspuns, voia doar ca eu să aflu că a aflat, aşa că nu am mai apucat. D-sa s-a îndreptat vijelios către Naşul Moraru, iar eu am rămas cu nefericitul meu şomer, care s-a uitat cu jale în urmă şi a glosat:" Ăştia nici nu ascultă, doamnă, ce le spune un om năcăjit…" Era, evident, vorba de el însuşi, nu de mine.
NR. Acest articol îl găsiţi şi accesând linkul de mai jos.
