La începutul acestei săptămâni a trecut tacit prin Senat, nebăgată în seamă, o lege care are menirea să apropie România de Europa civilizată, făcând-o să se desprindă de stereotipurile trecutului. Actul legislativ va permite astfel „invazia” femeilor în politică, în dauna foarte multor bărbaţi.
Proiectul de modificare a Legii 202/2002, privind egalitatea de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei, iniţiat de câţiva zeci de parlamentari din toate partidele mai trebuie să treacă de Camera Deputaţilor pentru a-şi intra în drepturi. O prevedere nou introdusă subliniază că „instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, civile şi militare, unităţile economice şi sociale, precum şi partidele politice, organizaţiile patronale şi sindicale şi alte entităţi nonprofit, care îşi desfăşoară activitatea în baza unor statute proprii” vor fi obligate să asigure reprezentarea fiecărui gen, în conducere, în proporţie de minim 40%.
Aceeaşi proporţie se va regăsi, prin lege, şi în cazul autorităţilor publice alese colectiv, prin modificarea legilor alegerilor parlamentare şi locale, conform textului aceleiaşi propuneri. Acest lucru înseamnă, între altele, că 40% dintre parlamentari, preşedinţi de Consilii Judeţene, primari, consilieri, etc. vor trebui să fie femei. Proporţiile actuale în România – ţară în care femeile deţin majoritatea, cu 52% din populaţie – sunt, la această oră, de-a dreptul catastrofale în raport cu cele prevăzute în noua lege. Astfel, în Parlament activează doar 11,5% femei, jumătate faţă de media internaţională şi circa un sfert din procentul noii legi. (un progres, totuşi, faţă de mandatul precedent, cu doar 9,76% femei).
În Uniunea Europeană, doar Cipru şi Ungaria sunt mai misogine decât ţara noastră în ce priveşte reprezentarea politică. O proporţie asemănătoare regăsim şi la nivelul Guvernului, faţă de o medie europeană de 27%. În cadrul administraţiilor centrale ale statelor membre ale UE, femeile ocupă în prezent aproape 33% dintre posturi la primele două niveluri ale ierarhiei. În administraţia locală din România, ponderea bărbaţilor este de peste 80%, conform unui raport recent al Ministerului Muncii. Dacă legea trece şi partidele vor fi obligate să asigure femeilor o reprezentare de circa40%, înseamnă că cele 30 de procente în plus faţă de reprezentarea actuală ar fi confiscate de la bărbaţii politicii. La Camera Deputaţilor, odată dezmeticiţi, s-ar putea ca greii partidelor să facă tot posibilul să îngroape astfel legea. Se ştie doar că la noi funcţionează de mulţi ani o regulă de fier, aceea că politicienii se bat cu pumnul în piept în materie de promovare a femeii doar între alegeri şi congresele de partid; iar când se apropie acestea, uită tot cea au promis.
Creşterea masivă a reprezentării femeilor în politică este însă una dintre cerinţele majore ale Uniunii Europene. Există, teoretic, varianta modificării textului de lege în dezbaterile de la Cameră, numai că acesta e diabolic: nu se vorbeşte de asigurarea unei ponderi anume pentru femei, ci pentru fiecare gen în parte, ceea ce va îngreuna exponenţial sarcina aleşilor neamului care ar ridica problema respectivă. De data aceasta însă, legea este posibil să nu mai poată fi uitată în sertar, datorită presiunilor de aliniere la legislaţia europeană.
Impact real
