M-am uitat, pe stradă, la fețele oamenilor în dimineața asta și mi s-a părut că posomorala lor abruptă indică ceva ireparabil. Am căutat cu obstinație un chip luminos. Degeaba. În sufletul fiecăruia părea că a apus o stea. O fi luminat vreodată?
Întors în casă am zărit, traversând de la stânga la dreapta ecranul televizorului, fața de gulie veselă a domnului Vâlcov, fost primar de municipiu, fost ministru și senator, bănuit azi că ar fi, prin furt constant și dibaci, miliardar. Miliardarul Darius Vâlcov trece, într-un impecabil costum de culoarea oului de rață, cu o mână vârâtă adânc în buzunarul drept al nădragilor, ca o stea de cinematograf. Nu știu dacă intră la DNA sau direct la pușcărie. Chipul lui degajă un optimism de invidiat. De ce nu a apus și-n sufletul lui steaua care a apus în atâția români? Ce rețetă de optimism deține?
Am parcurs o listă, de astă dată de vile și nu de tablouri iscălite de celebritățile mondiale ale șevaletului, pe care cică le-ar avea bugetarul Vâlcov pe toate Coastele de Azur ale planetei. Să-i vină de acolo vesela îngâmfare? După știința mea, în asociere cu cea juridică, toate aceste case, lingouri, tablouri, furate din bugetul național vor fi confiscate. Și totuși omul trece cu un optimism de invidiat, în stofa lui de ou de rață, asortată cu limba lungă a cravatei pe care, așa cum îi pendulează pe piept, parcă ar scoate-o la cineva, prin micul ecran al odăii mele. Să întreb un psiholog de unde i se trage? E prea devreme să-mi scol vreun amic, așa că încerc să-mi răspund singur. Dacă, după nițică pușcărie, tunsă de foarfeca înlesnirilor, dovedindu-se cuminte și împletind coșuri din răchită în atelierul de profil al închisorii, respectivul domn iese tot bogat în pofida atâtor confiscări? Dacă averea lui, care este de nemăsurat și dibaci pitită, îl face să defileze atât de impertinent?
Da, din ce în ce mai multor români le-a apus astrul sufletesc ce-i făcea să zâmbească. Lui Vâlcov nu i-a apus nimic chiar dacă se îndreaptă spre pușcărie.
Articol publicat de ampress.ro
