Cu ochii larg închiși

Am o veste buna si una rea. Sa incep cu cea buna. Suntem manipulati. Manipularea ca orice reteta mentala poate sa fie demontata. Vestea rea e ca nu avem societate civila. Ne amagim ca salvam niste caini, in timp ce ne-am pierdut libertatea. Avem iesiri isterice pentru dreptul la vot, dar tacem malc, cand o erata anuleaza 7,4 milioane de voturi. E reconfortant la nivel mental sa ne simtim utili societatii in care traim? Da! Depinde cum o facem si cat de stabile si viabile sunt efectele actiunilor noastre. Dar de ce, de cele mai multe ori ne simtim atat de goliti dupa ce dam totul pentru o cauza? De ce o resimtim dupa scurt timp de la terminarea ei o maimutareala? Oare fiindca “cauza” ne e sugerata si infiltrata pe un ton care aproape ne adoarme, dar ne fidelizeaza? Si, apoi dupa ce am fost folositi in jocul unor sacali fara chip si nume, ne trezim goliti de propria vlaga pentru o cauza pierduta din start, pentru ca nu era a noastra? Cumplit diagnostic!

Societatea civila in Romania e o cauza pierduta pana in prezent. Cu tot efortul si imaginatia investita, ramane prizoniera unor cauze sterile. Dar, cum pe roman nimic nu-l defineste mai bine decat originalitatea, atunci si aici suntem unici si monumentali! Romania a reusit performanta de a avea o societate civila “indragostita” de politicieni si comportamentele lor aberante. Reactioneaza ca un nevrotic. Si oare cum poate sa existe societate civila fara unitate, tel si responsabilitate comuna?

Nu cred in societatea civila din Romania, dintr-un singur si edificator motiv. Nu a fost niciodata in strada cand se impunea prezenta ei si e mereu in strada cand interesele politice o cer. Cand au fost taiate salariile, sindicatele dansau pinguinul cu nesat, societatea civila nu exista. Cand a fost momentul cheie pentru Romania si anume, revolta de la ministerul finantelor, un membru din societatea civila nu a fost in strada, desi era vorba de ministerul care administreaza taxele si impozitele tuturor. Cand in 2009 am pierdut dreptul la vot prin furt la Paris si nu numai, societatea civila era la un ceai cald prin centrul vechi al Bucurestiului. Cand Zegrean admitea o erata care a schimbat definitia “statului de drept” in aceasta parte a lumii, societatea civila lipsea cu desavarsire,acum “brusc” societatea civila si diaspora sunt pline de revolta. Presa vueste, toata lumea PARE agitata. Nimic mai fals. Zambiti, iar sunteti la camera ascunsa! In fond nu e vorba despre alegerile presidentiale, confrutari, proiecte, promisiuni si tot ce implica o campanie presidentiala, e vorba despre cum sa votam in diaspora, cum ne mai batem cu jandarmii si cat de revolutionari si democrati suntem noi. Ca si cum asta e singurul moment cand putem vorbi de vot. Doar ca despre dreptul la vot societatea civila a uitat sa se sesizeze acum 5 ani, cand trebuia sa se revolte. Probabil societatea civila era nenascuta la propriu, fiindca am vazut copii in carca parintilor care nu aveau intr-adevar mai mult de 5 ani. E drept ca aceeasi societate civila nu va iesi niciodata in strada pentru drepturile bolnavilor cronici calcate in picioare, nici pentru drepturile copilului, nici pentru demnitatea persoanelor in varsta. Sunt absolut convinsa ca pentru oameni”fara carisma” si fara functii nu o sa iasa nimeni din societatea civila in strada. Nu vor iesi in strada nici cand o sa se mareasca taxele, nici cand o sa ramanem fara medicamente, vor iesi in strada numai “pentru idealuri mai inalte”, ca de exemplu acum pentru a masca ipotenta celor 2 candidati de a-si face campanie. Manipularea e mereu calea usoara si eficenta, dar numai pentru cel care o initiaza, restul toti vom plati pretul. “Societatea civila” o sa iasa sigur sa aplaude cand viitorul presedinte o sa depuna juramantul la CCR, in fata lui Zegrean, dupa o campanie in care Opris este la butoane, chiar daca nici acum nu se stie de ce Iovan si Aura nu au fost gasiti la timp si alti 5 oameni erau sa piara acolo in Apuseni. O sa treaca si aceasta saptamana si o sa avem iar 5 ani de refletie. Poate o sa iesim pe strada cu ochii deschisi, privindu-l pe bune pe cel de langa noi, raspunsul poate sa fie in celalalt! In durearea lui muta e raspunsul, nu in aroganta neputintei manifestate nevrotic!

P.S. Singurul reprezentat al societatii civile pe care il recunosc personal si am tot respectul este Adrian Sobaru, caruia ii multumesc pentru devotament si imi cer scuze pentru calaii, care s-au folosit de formele lui de protest!

Societatea civila este ansamblul formelor de organizare care asigura „o solidaritate si o capacitate de reactie spontana a indivizilor si a grupurilor de indivizi fata de deciziile statului si, mai in general, fata de tot ce se petrece in viata de zi cu zi a tarii.”(Nicolae Manolescu)

Dicționarul „Dictionary.com’s 21st Century Lexicon” defineste societatea civila ca:

1. totalitatea organizatiilor si institutiilor non-guvernamentale care exprima interesele si vointa cetatenilor
2. indivizii si organizatiile din societate independente de guvern.