Război civil, prăbuşirea băncilor, cădere de 50% a PIB, aceasta ar fi prima concluzie cares e desprinde din analiza UBS.
De ceva vreme Zona euro este într-o criză a datoriilor suverane. Multă lume a spus până acum că state precum Grecia ar trebui să iasă din Uniune şi să îşi rezolve problemele pe cont propriu, cu o monedă proprie. Apoi, au fost alţii care au propus ca ţările puternice, în special Germania, să părăsească euro şi să lase periferia să se descurce singură.
Dacă actuala formă a Zonei euro nu funcţionează, şi cei de la UBS, citaţi de Money.ro spun că nu funcţionează, trebuie să se schimbe fie structura, fie componenţa.
Cel mai probabil scenariu este cel în care Zona euro se transformă într-o Uniune fiscală (sau Confederaţie fiscală, termen utilizat de UBS).
Însă cea mai mare parte a analizei UBS este dedicată scenariului în care Eurozona se rupe, şi imaginea este mai degrabă sumbră.
În cazul ieşirii din euro a unei ţări puternice (de ex Germania), moneda s-ar întări puternic faţă de euro. Dar asta ar aduce o pierdere puternică exportatorilor, care sunt împrumutaţi de pe piaţa internă în noua monedă naţională, convertită din euro, şi vor exporta în euro.
În cazul ieşirii unei ţări puternice, este de aşteptat ca lumea să nu fugă la bancă să îşi scoată banii, pentru că nu există teama că noua monedă va fi mai slabă. Însă băncile care au expuneri în afara ţării, în vechea monedă euro, vor trebui să finanţeze expunerea internă în noua monedă – cu 40-50% mai puternică. Va fi nevoie de o recapitalizare puternică a băncilor.
Într-o ţară slabă, deprecierea monedei aduce nemulţumirea populaţiei. Practic, averea şi veniturile oamenilor raportate la vecini se depreciază subit. În ţările care brusc au o monedă mai puternică, muncitorii din domeniul exporturilor vor îngroşa rândurile şomerilor, după ce sectorul va deveni necompetitiv.
Istoria arată că ruperea de până acum a uniunilor monetare a fost tot timpul însoţită de dezordine civilă sau război civil.
Uniunea Monetară Latină din Europa secolului 19 sau separarea Irlandei de Marea Britanie au adus violenţe semnificative în părţi ale uniunilor. De asemenea, ruperea uniunii monetare americane din 1932-1933 a adus “ceva apropiat autoritarismului” în SUA.
UBS estimează că în cazul Germaniei costurile ar putea ajunge la 6.000-8.000 de euro per capita. Asta înseamnă pierderi de 20-25% din PIB în primul an. Apoi, recapitalizarea sistemului bancar ar mai aduce cheltuieli de 3.500-4.500 de euro în anii următori ruperii de Uniune.
Pentru o ţară slabă, cum sunt Grecia, Portugalia sau Irlanda, costurile ar ajunge la 9.500-11.500 de euro per capita în primul an, adică pierderi de 40-50% din PIB. În următorii ani s-ar pierde încă 3.000-4.000 de euro per capita.
