Nu doar televiziunile se întrec în titluri de impact cu şi despre Apocalipsă, fobia finalului a luat cu asalt şi lumea jocurilor.
Înainte de-a diseca Apocalipsa din jocurile contemporane (deşi pare improbabil, există mai multe tipuri de Apocalipse imaginate), un scurt remember a unor titluri apărute în presă. În urmă cu câteva zile, colegii de la ProTV puneau un titlu apocaliptic unei ştiri despre schimbările climaterice survenite pe Terra şi efectele celebrelor explozii solare: „Vine Apocalipsa! Inundaţii, incendii, caniculă. Pe Planetă este haos!†. Faptul că nu s-a terminat viaţa pe Pământ după respectivul eveniment, e o chestiune care nu mai preocupă pe nimeni acum, dar la acel moment un titlu ca acesta a încins discuţiile din jurul unei bere şi imaginaţia persoanelor bigote prin definiţie. De la clima capricioasă, termenul a trecut şi pe scena politică, la fel de năvalnică. Un exemplu din ograda Antenei 3, priviţi-l fără a ţine cont de prezenţa patronului din umbră: „Dan Voiculescu vine la Ştirea Zilei să vorbească despre alternativa la apocalipsa guvernului Bocâ€. Închei scurtul periplu în zona titlurilor apocaliptice, printr-un exemplu din economie, care ar putea fi mai „apocaliptică†decât toate Apocalipsele: „În 2012 va fi Apocalipsa. Financiară†.
Jocurile, chiar dacă nu sunt un material jurnalistic, pot oferi informaţii despre schimbările survenite la nivelul percepţiei noţiunii de Apocalipsă. Exemplele următoare sunt jocuri care au intrat în topurile de vânzări (dintre care „Starcraft 2†a vândut în două zile 1,5 milioane de copii).
„Crysis 2″ este unul din cele mai aşteptate jocuri ale anului viitor. Povestea „crizei” este plasată într-un viitor apropiat, în care omenirea trebuie să supravieţuiască dezastrelor climatice şi să înfrunte extratereştri, care iubesc să măcelărească oameni. Salvarea vine din partea unui super-soldat, „programatâ” să lupte până în ultima secundă. Pentru firi sensibile, care vor să vadă mai mult decât sânge, trailer oficial este destul de grăitor pentru ideea potrivit căreia, în spatele oricărei tehnologii, se află sentimente umane.
„Deus Ex, the conspiracy” este un melanj între un cadru apocaliptic şi credinţa în vechi organizaţii oculte. Palpitant, dacă vă surâde ideea de ligă masonică în contextul anului 2050, când omenirea încearcă să restabilească ordinea periclitată de teroriştii viitorului (n- are rost să menţionez că producătorii sunt americani, se recunoaşte frica endemică de terorişti).
„Rage” prezintă ultimii supravieţuitori ai omenirii, în urma unui impactului unui asteroid. „Arca”, ultimul leagăn al omenirii, are ca obiectiv găsirea şi criogenarea exemplarelor reuşite (este doar o chestiune de timp până ce adepţii politicii corectitudinii vor critica jocul). Deşi planul pare perfect pentru Renaşterea omenirii, eroul va descoperi că, de fapt, „Arca” nu are de gând să îşi ducă misiunea la sfârşit, de aici rezultă eternul conflict între conştiinţă şi angajament.
„Starcraft 2″, vedeta jocurilor apocaliptice, va pune jucătorul în mijlocul unei lupte pe viaţă şi pe moarte între trei specii, ce îşi împart aceeaşi planetă: Terrans (un fel de oameni ai viitorului, de statură dublă decât cea din zilele noastre), Protoss (extratereştri nobili şi enigmatici) şi Zergs (insecte-femele, învinse în trecut de Terrans şi doritoare de răzbunare).
Deşi sunt catalogate oficial ca jocuri nerecomandate celor sub 17 ani, cred că de la consola de joc sau PC-ul părintelui, acestea au trecut şi în imaginarul copiilor. În definitiv, poate că imaginea Apocalipsei este un opiu care ne ţine imaginaţia în bună funcţionare.
