Daca votul este astazi un drept inalienabil si urnele sunt deschise pentru toti cetatenii cu varsta de peste 18 ani, inainte votul era platit si femeile au avut un cuvant de spus in alegerea conducatorului tarii mai tarziu decat barbatii. Mai mult, categoria de varsta exclusa de la vot era mult mai extinsa decat astazi. wall-street.ro a facut un istoric al dreptului de vot in Romania, inca de la primele alegeri postbelice.
Context: Intre 1895 si 1926 a fost mentinut principiul cunoscut ca „rotativa guvernamentala”, cand partidele liberal si conservator alternau la guvernare, Romania avand statut de monarhie constitutionala.
Educatia si averea, atribute obligatorii pentru romanii cu drept de vot
In primele cateva decenii de existenta ale statului roman, votul a fost considerat mai degraba o functie sociala, iar averea si educatia aveau un cuvant important de spus in acordarea acestui drept. Prima manifestare la vot a romanilor a avut loc in anul 1859, atunci cand Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor in Moldova si in Tara Romaneasca, cand a avut loc Mica Unire. Domnitorul detinea atunci puterea impreuna cu o adunare electiva si o comisie centrala, iar corpul electoral era impartit in trei categorii, fiecare cu un venit minim slabilit, care urca pana la 72.000 de franci, arata sferapoliticii.ro.
Dupa cinci ani, odata cu legea electorala din 1864, alegatorii au fost impartiti in doua categorii (primari si directi) si trebuiau sa plateasca un impozit pentru a putea vota, iar alegatorii directi trebuiau sa stie sa scrie si sa citeasca si sa aiba peste 25 de ani. In schimb, nu erau conditionati de avere preotii parohiilor, profesorii, doctorii si licentiatii diferitelor facultati, avocatii, inginerii si arhitectii. Legea electorala mentioneaza obligativitatea detinerii unui buletin de vot in momentul intrarii in sala de votare.
Votul devine obligatoriu in 1918, insa doar pentru barbati
Constitutia de la 1866 mentine votul censitar (pe baza de impozit), dar tine cont si de educatie. Taranii nu puteau sa voteze direct, ci doar prin delegati, o forma de vot indirect. Sufragiul universal limitat a fost mentinut timp de aproape jumatate de secol, dupa ce regele Ferdinand a introdus in 1918 sufragiul universal pentru alegerile parlamentare, tradus atunci prin universalizarea dreptului de vot pentru barbati. „Toti cetatenii romani majori vor alege prin drept obstesc obligatoriu, egal, direct si secret”, se arata in decretul-lege din 1918. Absenta de la vot era sanctionata cu amenda intre 20 si 500 de lei.
In plus, doar barbatii de peste 25 de ani puteau vota pentru Camera Deputatilor, iar limita inferioara de varsta pentru Senat era stabilit la 40 de ani.
Constitutia din 1923: vot universal si nu prea
Constitutia din 1923, adoptata de regele Ferdinand I, a reglementat dreptul de vot pentru alegerea Adunarii Deputatilor, care puteau fi alesi de cetateni romani majori, prin vot universal, egal, direct, obligatoriu si secret. Senatorii puteau fi alesi de romanii in varsta de peste 40 de ani. Totodata, in 1923 se face primul pas, desi timid, spre emanciparea politica a femeilor, insa sub anumite „conditiuni”.
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, primele alegeri parlamentare au avut loc la 1946, insa fraudarea acestora de catre comunisti a deschis drumul unei perioade „gri” in istoria votului din Romania. O perioada care poate fi asemenata cu un colos cu picioare de lut din punct de vedere al votului, avand in vedere ca oamenii erau chemati la urne doar pentru a mima actul electoral.
