Cum a ajuns ca 3,42 miliarde de euro din averea României să fie în mâini private, numai guvernații știu. Statul a pus această avere sub formă de pachete de acţiuni la cele mai valoroase companii din România (20% din Petrom, 15% din Romgaz, 20% din Hidroelectrica, 15% din Transgaz, etc.) în Fondul Proprietatea al cărui scop era să-i despăgubească pe foştii proprietari ale căror active au fost confiscate de regimul comunist, scrie Andrei Chirileasa, într-un articol de opinie publicat de Ziarul Financiar.
În această primăvară, fostul ambasador SUA la București, Mark Gitenstein, a fost numit în conducerea Fondului Proprietatea, prin alegerea sa în Comitetul Reprezentanților. Analiștii politici au opinat atunci că această alegere a fost planificată pentru a fi recompensat pentru băsism.
“Decizia Fondului Proprietatea de a răscumpăra prin ofertă publică 600 de milioane de acţiuni la preţul de un leu este doar primul pas în procesul de lichidare a fondului.
Direcţia este clară: în următorii ani fondul îşi va vinde activele bucată cu bucată şi le va împărţi banii acţionarilor, care acum sunt străini. În joc sunt active de 15 miliarde de lei (3,42 miliarde de euro), din averea României, care acum e în mâini private.
(…)Spre deosebire de foştii proprietari, care nu au ştiut ce să facă cu acţiunile, acţionarii actuali ai FP ştiu foarte bine. Elliott e recunoscut în întreaga lume pentru modul în care reuşeşte să stoarcă sute de milioane sau chiar miliarde de dolari din investiţiile pe care le face. Acum se judecă cu Argentina pentru a recupera 2 miliarde de dolari, după ce a cumpărat obligaţiunile statului argentinian, aflat în faliment, pentru câteva sute de milioane de dolari.
(…)Pe masă sunt profituri de circa 1,5 miliarde de dolari cât reprezintă diferenţa dintre valoarea activelor fondului şi preţul total plătit de cei care au luat acţiunile la discount şi le au acum în portofolii. 1,5 miliarde de euro profit din care un miliard de euro va ieşi din România în următorii ani şi va ajunge în conturile acestor „prădători”.
O mega-afacere pentru fondurile străine, dar o pierdere uriaşă pentru România. Iar întrebarea e cine plăteşte?”, scrie Andrei Chirileasa.
Articolul integral pe zf.ro
