Actorul Vladimir Găitan spune, într-un interviu acordat ziarului Ring, că după 40 de ani de carieră, regretul său este că nu s-a născut în altă ţară.
„Evident că mi-aş fi dorit să fiu mai liniştit la 63 de ani, să n-am spaimă zilei de mâine, aşa cum o am acum. M-aştept într-o zi să nu mai am bani pentru medicamente. Deja mi s-a luat din salariu mai mult de 50%. Printr-un joc al întâmplării, de la 26 de milioane, bani în mână, mi s-a luat un spor de vechime şi de muncă grea pentru că am infarctul. Şi mi s-a îngheţat salariul la 19 milioane şi acum 25%, socotiţi voi… Era salariul pe care l-am avut că actor debutant categoria a 2-a. Deci, după 43 de ani de muncă, mă reîntorc cu un salariu de actual debutant. Şi la anul, obligat de legea asta idioată, o să fiu forţat să ies la pensie, cu un venit mizerabil. Mai am un imobil care îmi aduce o chirie, dar dacă rămân fără chiriaş. Am ajuns astăzi să mă gândesc că, dacă voi depinde doar de această pensie, voi fi muritor de foame. Şi sunt absolut decis să mă sinucid… adică nu mă văd cerşind şi umilindu-mă. Dacă nu voi avea altă soluţie, asta va fi singura”.
Ultimele decizii ale cabinetului Boc nu numai că aduc actorii în situaţia de a nu putea supravieţui, dar distrug şi teatre, cinamatografe, case de cultură.
Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori din România, din care fac parte Nicolae Manolescu, Ion Caramitru şi Adrian Iorgulescu, a trimis o scrisoare deschisă către Traian Băsescu, preşedintele Senatului şi către Guvernul României în care prezintă pericolul în care se află mai multe instituţii culturale, în urma aplicării reducerilor bugetare.
„Am primit din partea colegilor noştri din conducerea unor instituţii publice de cultură semnale mai mult decât îngrijorătoare privind posibilităţile reale ale unor instituţii publice de cultură, aflate în subordinea autorităţilor publice locale şi/sau judeţene, de a continua activitatea în condiţiile aplicării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. Nu discutăm aici, din păcate, de măsuri de optimizare a activităţii şi reducere a cheltuielilor din bugetele locale, ci, în mod dramatic, de destinul unor instituţii, de desfiinţarea lor”, se arată în scrisoarea deschisă.
ANUC atrage atenţia că mai multe instituţii culturale din Constanţa, Arad, Braşov, Timişoara, Târgovişte sunt în pericol de a fi desfiinţate.
„Instituţia de cultură nu este suma ştatelor de salarii lunare sau a listelor de inventar şi mijloace fixe aflate în gestiune la un moment dat. Dacă pentru corpul administrativ al unei asemenea instituţii se poate vorbi de 0 normare de posturi similara unor primării, consilii judeţene sau administraţii financiare, aparatul tehnic şi personalul de specialitate, artiştii, spre exemplu, dintr-o instituţie de spectacol, sau muzeografii, conservatorii sau restauratorii dintr-un muzeu au atribuţii şi norme specifice în funcţie de profilul, natura şi programele aprobate la nivelul ordonatorilor de credite, după alte reguli decât cele ale administraţiei”, mai arată ANUC.
Oamenii de cultură atrag atenţia că „un astfel de demers, extrapolant şi sfidător la adresa naturii specifice şi speciale a activităţii instituţiilor de cultură şi a artiştilor în mod particular”, poate conduce la „un dezastru naţional” mai profund decât acumularea de deficite sau datorii publice.
ANUC solicită Guvernluui României reanalizarea acestor măsuri în sectorul instituţiilor bugetare de cultură şi artă şi introducerea acestui domeniu la categoria excepţiilor din cadrul capitolelor bugetare.
