Țepuiții lui Ponta: Antonescu, Băsescu și, ultimul pe listă, Iohannis

Mă amuz. Nici măcar amar. Mă amuz pur și simplu. Victor Ponta tinde să biruie, pentru mine, toate barierele de șmecherie politică și fariseism. Am văzut, politic, destule și am aproximat destui. În Ponta am găsit, atunci când l-am întâlnit puști, o hahaleră politică și nu m-am sfiit să i-0 spun. Azi descopăr un actor de înaltă clasă, din dinastia celor care te fac la alba-neagra, prestidigitația lui utilizând combustibilul pe care-l posedă din belșug – lipsa de scrupule. Personajul pe care un taximetrist din București îl definea în trei vorbe, atunci când tocmai fusese uns președinte al PSD – ”suferă de el”, poate trece cu o formidabilă îndemânare de la îngâmfare la o umilință aproape dizgrațioasă. Pe această rețetă i-a executat magistral pe Crin Antonescu, prima lui victimă, l-a făcut în final terci pe șnapanul Băsescu, cel care părea uns cu toate alifiile mizeriei, întrecându-l și biruindu-l, iar acum lucrează, pe aceeași rețetă, la Iohannis. Iohannis stă mai departe la aceeași cotă de simpatie chiar dacă unii îi reproșează o anume lentoare, iar Ponta stă mai departe la același nivel înalt  de antipatie, dar ce contează?! Persuasiunea premierului actual, care s-a cocoțat ca un păianjen pe cârca lui Antonescu și apoi a lui Băsescu, merge mai departe și mira-m-aș dacă nu va păcăli iar. Amuzamentul meu începe să nu mai fie simplu amuzament,  simțind că până la urmă păcălit e și va fi ca de obicei poporul român.

Care-a fost și este rețeta infailibilă Ponta? Primul ingredient este acela de a se face, cum zicea unsul unșilor cu toate alifiile, Băsescu, ”pisic”. I-a ieșit magistral cu inteligentul Crin Antonescu, primul fraier dintre fraieri. În timp ce Crin Antonescu se bătea de pe scene cu regimul mafiot Băsescu, Ponta tăcea aprobator. Am fost, odată, martor direct, la un miting ținut în extaz de Antonescu și la un moment dat s-a pus problema unei anume ilegalități în organizarea manifestării într-o piață publică din provincie. Discret, pe nebăgate de seamă, Ponta nu mai era acolo. O ștersese.  Rămăsese să plătească oalele sparte Antonescu. Nu s-a întâmplat nimic, ilegalitatea organizării nu era ilegalitate, iar Ponta a reapărut vesel la concluzii. Greul polemic al bătăliei politice a aparținut mereu, în suișul spectaculos al USL, liberalului. Când sacii i-au fost toți în căruță, ”prietenia până la moarte” jurată în toate televiziunile, a devenit pentru Ponta plan machiavelic de demolare a candidatului Antonescu. Împins în capcane abile, acesta a părut că se sinucide de capul lui, când era ”sinucis”  de tovarășul de drum. Așa a ajuns Crin Antonescu primul fraier țepuit de Ponta.

Băsescu a primit, în prima fază,  tot ce a vrut de la Ponta – pact de coabitare, hotărâri de guvern care-i băgau partidulețul în Parlament, jurăminte catifelate de devotament. Băsescu minte în toate. Îl suspectez că minte și când spune că-l cheamă Băsescu și am deja îndoieli auzind asta din gura lui. Nu minte când spune că Ponta a venit la el ca un ”pisicuț”. Pisicuțul a fost moale, moale, moale,  a tors ca Udrea pe fotoliile de la Cotroceni, firește mai puțin alte servicii specifice, până a simțit că marele rechin se duce. Băsescu, șoarece capturat în cursă acum, se va prinde în curând, așa ar fi normal la câte a făcut, în hora pușcăriei Târgșor, varianta pentru  purtătorii de nădragi. L-a făcut ”pisicuțul”? Nu. S-a făcut singur. L-au făcut numeroasele lui pungășii. Dar pisicuțul trage din nou foloasele. Ca în povestea cu iepurașul care juca pe cadavrul unui leu, lăudându-se că l-a omorât. Leul omorât de tine era mort de șapte zile, suna replica. Oricum, Băsescu este al doilea greu politic fraierit de Ponta.

Al treilea, dar nu și ultimul, ultimul fiind, cum spuneam, chiar poporul român, este Klaus Iohannis, supus abil aceleiași rețete. Moale, moale, ascultător până la autooferirea ca sclav, la început, executând tot ce i se cerea și ceva în plus chiar, a trecut acum la etapa următoare. Ponta a ridicat încet capul, vorbește de dimineața până noaptea în toate televiziunile despre victoriile lui epocale (cine mai are timp să verifice dacă-i așa?!), cântă la flaut arii de adormire a președintelui care, politic, are o armată anemică și, în curând, îi va sări la beregată. Ponta, produs al politicii dâmbovițene, exersat în toate porcăriile care se fac în cancelariile din București, lucrează de zor la mânjirea portretului celui care l-a măturat într-o singură zi de la poarta Cotrocenilor unde începuse deja să-și instaleze mobilierul. Va fi Iohannis al treilea politician făcut muci de ”pisicul” Ponta care, fix când trebuie, trece de la frecat pantofii victimei la statura de leu care sfâșie jugulara? Nu știu. Deocamdată mă amuz descoperind, pas cu pas, o rețetă de bucătărie care-i aplicată fără cusur.  Acum încă îi toarce moale în odăile de la Cotroceni, învingătorului lui pe care, firește, îl urăște de moarte. Ieșit afară, face discret semnul celui care, ieșind de la un stabiliment, se laudă că le-a avut pe toate.

Text publicat pe ampress.ro