Există oameni care, beneficiind de nişte capacităţi incredibile, înnăscute ori perfecţionate în timp, au uimit o lume întreagă. Pe câţiva dintre ei vi-i prezentăm mai jos.

* Băiatul care vedea fără ochi

Peste 2000 de persoane l-au condus pe adolescentul Ben Underwood pe ultimul drum, în ianuarie 2009. Ce l–a făcut pe puştiul de numai 16 ani, răpus de cancer, să fie atât de popular? Faptul că, după ce şi-a pierdut ochii afectaţi de boală, la vârsta de 3 ani, izbutise să stăpânească tainele ecolocaţiei, tehnica prin care reuşesc să se orienteze prin întuneric, respectiv apă liliecii şi delfinii: emit un sunet, aşteaptă ca ecoul să se întoarcă şi îl folosesc pentru a descifra, în funcţie de direcţie şi durată, poziţia, dimensiunea şi distanţa la care se află un obiect. Oamenii pot şi ei folosi ecolocaţia, nevăzătorii obişnuind să creeze un sunet (cel mai frecvent lovesc încet cu bastonul) pentru a determina, în funcţie de ecou, unde sunt poziţionate obiectele în jur, ba chiar şi cât de mari sunt acestea. Ben recurgea la un zgomot produs cu limba, care îl ajuta nu doar să circule prin spaţii cunoscute sau necunoscute, ci şi să meargă cu skateboard-ul sau să joace baschet!

* Flămânzilă mânca orice

Când a murit, la doar zece zile după ce împlinise 57 de ani, în 2007, puţini se aşteptau ca doctorii să scrie în certificatul de deces al lui Michel Lotito „moarte din cauze naturale”. Asta pentru că omul se specializase în mâncat orice, de la metal, sticlă şi chiar materiale toxice la cărţi de credit, biciclete şi chiar un avion Cessna 150, la care a „ronţăit” vreme de doi ani, între 1978 şi 1980! Or, cu asemenea meniu zilnic, greu de crezut că rămâi sănătos. Şi totuşi, din 1966, de când a susţinut prima reprezentaţie, Lotito a consumat obiecte de tot felul, medicii constatând că stomacul său avea o „căptuşeală” de două ori mai groasă decât aceea a unui individ normal, o dereglare rară, de natură intrauterină, care i-a permis să devină celebru. Se pare că şi acidul gastric al lui Lotito era neobişnuit de puternic, permiţându-i să digere, din 1997 şi până la sfârşitul vieţii, o tonă de gustări metalice! Singurele trucuri ale lui Flămânzilă erau să consume ulei mineral înainte de a începe să mănânce şi să bea apă din belşug.

* Bărbatul imun la frig

Cunoscut şi sub porecla de Iceman, olandezul Wim Hof, deţinătorul mai multor recorduri mondiale, a atras atenţia întregii lumi urcând Mont Blanc-ul îmbrăcat doar în şort! A repetat isprava şi cu Everestul, în 2007, an în care a alergat şi jumătate de maraton (21 km) în Finlanda, la Cercul Polar, purtând doar pantaloni scurţi şi neîncălţat, la o temperatură de minus 35 de grade! Înainte de asta, omul a înotat pe sub sloiuri şi a stat o oră şi 12 minute, în cadrul unei demonstraţii, într-un recipient umplut cu gheaţă, la New York. Performanţa a fost îmbunătăţită, în decembrie 2010, la o oră şi 44 de minute, fiind consemnată la Hog Kong. Cercetătorii care l-au studiat nu și-au putut explica anomalia, dar olandezul își propusese să încerce şi extrema cealaltă, adică să străbată 50 km în deşert fără a bea apă. Astăzi e speaker motivațional.

* Magnetul viu

Miroslaw Magola – „Omul Magnetic” – nu doar că atrage obiectele, metalice sau nu, ci reuşeşte să le menţină lipite de mâini chiar şi când execută salturi! El poate ridica de la sol, prin simplă atingere, de la tacâmuri până la plăci de marmură, totul, prin puterea minţii, spune el. Polonezul stabilit în Germania, care şi-a demonstrat abilităţile în public, susţine că este capabil şi de telekinezie, adică să mişte obiecte cu mintea. El speră să-şi dezvolte şi talentul de a comunica telepatic şi de a vindeca oamenii prin energoterapie.

* Cum umfli balonul cu… urechea

Wei Mingtang a lucrat ca simplu muncitor în oraşul Guilin din provincia chineză Guangxi. Pe la 25 de ani, el a descoperit întâmplător că poate scoate aer pe urechi, aşa că i-a venit ideea să-şi folosească inedita capacitate ca să umfle baloane. De atunci, chinezul a făcut senzaţie la festivaluri diverse, cea mai tare reuşită fiind să stingă 20 de lumânări în 20 de secunde, desigur, cu ajutorul urechilor.