| Candva, cu mult inainte de evenimentele din decembrie 1989, intr-un orasel din Italia a avut loc un proces, care i-a retinut atentia poetului si artistului Adrian Paunescu. Iar acesta a avut curajul sa relateze ceea ce s-a intamplat in presa vremii. Este istoria confiscarii unei comunitati de catre cei platiti ca sa o apere. Sa extrapolam. Sa aducem istoria in zilele noastre. |
In mod real, intr-o mica localitate din Italia, bugetul pompierilor era, an de an, redus de catre Consiliul municipalitatii, din simplul motiv ca nu mai existau incidente. Pana cand, pompierii, simtindu-se amenintati, au inceput sa dea foc unor imobile. Mai intai, de la periferie. Apoi, incet-incet, avansand spre centrul localitatii. Fapt este ca, in scurt timp, bugetul alocat pompierilor a fost din nou marit. Asta s-a intamplat in Italia si, la un moment dat, lucrurile au iesit la lumina si au facut valva. Sa ne intoarcem in Romania zilelor noastre.
Nu este greu sa ne imaginam ca evenimentele din decembrie 1989, exact pe modelul schimbarilor din fosta Uniune Sovietica, au pus Securitatea la grea incercare. Examenul a fost major. Cum sa te adaptezi, din mers, unor evenimente care, initial, ti-au scapat de sub control si sa faci in asa fel incat sa revii la butoane si chiar sa obţii o putere mai mare decat ai avut-o vreodata. In Rusia, experimentul a reusit. KGB-ul, dintr-un simplu brat inarmat al Partidului Comunist, a devenit, practic şi pe fata, conducatorul intregii societaţi. Iar Parlamentul, celelalte institutii aparent democratice, asa cum s-a vazut, nu reprezinta altceva decat o butaforie. Reprezentantul lor conduce de la varf Federatia Rusa, iar subordonatii acestuia conduc, la randul lor, autoritatile din provincie. Si toate celelalte autoritati ale statului centralizat. Inclusiv justitia. Dar in Romania? Cum a reusit sa se adapteze Securitatea?
Examenul dat de Securitatea romana a fost mai complex decat cel al KGB-ului. Unul dintre principalele motive este ca presiunea cetatenilor – asa cum s-a vazut, de altfel, chiar si in evenimentele care au cutremurat Bucurestiul in urma cu douazeci şi cinci de ani – a fost mult mai mare in directia asimilarii valorilor democratiilor occidentale. Si, totusi, Securitatea trebuia sa faca cumva pentru a ajunge la putere.
In parabola noastra, cea pornita din mica localitate italiana, ar trebui sa schimbam doar doua elemente. Pompierii cu Securitatea. Si bugetul cu puterea deplina. Daca operam mental aceste schimbari, ce vom constata?
Securitatea, transformata in noile servicii secrete – in prezent, acest proces nici nu mai este negat, de vreme ce la evenimente se regasesc toti sefii Securitatii si cei din ultimii douazeci şi cinci de ani si cei dinainte – a pus atat de mult foc in Romania, de la aparitia asa-zisilor teroristi pana la autobuzele aprinse in Piata Universitatii si asa mai departe, incat a devenit din ce in ce mai necesara. Si din ce in ce mai bugetata. Si s-a putut apropia, din ce in ce mai mult, de butoane.
Spre deosebire de mica localitate italiana, aici, in Romania, pompierii – a se citi Securitatea – nu numai ca si-au motivat existenta, redobandindu-si vechile bugete si vechea autoritate, dupa ce au dat foc la oras, ci au reusit chiar mai mult. Au ocupat, pur si simplu, orasul. Si si-au pus reprezentatii sa-l conduca.
Problema este ca pompierii din localitatea italiana nu ştiau sa faca altceva decat sa stinga incendii si, eventual, sa le provoace. La fel Securitatea nu este capabila nici ea sa faca altceva. Si atunci ma intreb, cand se va face totul scrum? Mai au vreo sansa cetatenii sa preia fraiele? Ce se intampla cand un stat merge inapoi, dar semnalizeaza ca merge inainte?
Articol publicat de corectnews.ro
