„Licht, mehr Licht!” (Lumină, mai multă lumină!). Cu aceste ultime cuvinte trecea în eternitate Johann Wolfgang Goethe, cel care, în afara unei opere literare fabuloase, a lăsat posterităţii şi un tratat despre teoria culorilor: „Farbenlehre”. Cine ar fi crezut că un artist al cuvântului se va apleca cu aceeaşi ardoare şi asupra nuanţelor ce ne înconjoară? Ei bine, fascinant de lumină până-n ultima clipă, genialul scriitor german a dedicat mult timp studierii felului în care ea se descompune în culori, dar şi caracteristicilor fizice, chimice şi chiar psihologice ale acestora.
Goethe, un poet al coloritului
Potrivit lui Goethe, oamenii resimt în general o mare bucurie de pe urma culorii. „Ochiul are nevoie de ea ca şi de lumină. Aduceţi-vă aminte de înviorarea pe care aţi simţit-o când, într-o zi mohorâtă, soarele a luminat o parte restrânsă a unui peisaj, făcând vizibile acolo culorile”. În acest context, Goethe împarte culorile în pozitive (galben, portocaliu, roşu), care creează o dispoziţie activă, vioaie, şi cele negative (albastru, indigo şi violet), care imprimă o stare neliniştită, abătută. În interpretarea savantului, galbenul este culoarea cea mai apropiată de lumină, generând o impresie de căldură şi confort, „albastrul duce cu sine ceva întunecat”, „roşul dă atât o impresie de seriozitate şi de demnitate, cât şi de farmec şi drăgălăşenie”, verdele îi inspiră calm, relaxare, pace, iar violetul „ar trebui să fie coloritul pământului şi cerului în ziua Judecăţii de Apoi”.
Ce dezvăluie preferinţele cromatice?
În secolul 18, Sir Isaac Newton demonstra că lumina albă conţine mai multe culori (roşu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet – ROGVAIV), din cele trei culori primare – roşu, galben şi albastru- ce nu pot fi obţinute din combinarea altora, obţinându-se una secundară: albastru plus roşu creează mov, roşu plus galben – portocaliu, albastru plus galben – verde. Albul şi negrul au fost numite nonculori, deoarece nu pot fi folosite în amestecuri pentru a rezulta culori noi, ci cel mult pentru a le întuneca sau lumina tonurile.
Culorile au influenţă asupra stării noastre de spirit, asupra capacităţii de memorare şi chiar asupra gustului mâncării, iar preferinţele cromatice ne dezvăluie personalitatea.
ROŞUL are un efect stimulator general, simbolizează energia, pasiunea şi entuziasmul şi e definitoriu pentru persoanele active, voluntare, cu iniţiativă, independente. El poate mări presiunea sângelui şi ritmul cardiac şi s-a demonstrat ştiinţific – la Universitatea din Münster, Germania- că sportivii care-l poartă au mai mult succes. Nu degeaba e culoarea echipamentului Spaniei, supranumită Furia Roja, campioană mondială și europeană la fotbal! Fiind o culoare extremă, hainele roşii nu ajută, totuşi, în discuţiile de negociere, dar în China se consideră că aduc noroc, motiv pentru care se poartă la nunţi.
PORTOCALIUL emană veselie, căldură şi senzualitate, iar cei care optează pentru el sunt sociabili şi spirituali. Util ca stimulent emoţional, e folosit în tratarea depresiilor.
GALBENUL, culoarea soarelui, este asociat frecvent cu bucuria şi energia vitală, chinezii având o adevărată slăbiciune pentru el. Stimulează vigilenţa şi sporeşte capacitatea de concentrare, iar persoanele care îl aleg sunt expansive, ambiţioase, comunicative. Atenţie, însă! Cercetările arată că oamenii se enervează mai uşor şi îşi pierd răbdarea mai repede în camere vopsite în galben, iar bebeluşii tind să plângă mai mult.
VERDELE exprimă din punct de vedere psihologic tenacitatea, siguranţa şi consecvenţa. Deşi predispune la calm şi relaxare, motiv pentru care e folosit intens în spitale, este şi culoarea bogăţiei! El caracterizează tipul pasiv, defensiv, reţinut.
ALBASTRUL, în ciuda răcelii sale, e detensionant şi are efect sedativ. Persoanele care îl aleg sunt oameni paşnici, loiali, ordonaţi şi inspiră încredere. Această culoare favorizează seriozitatea şi îndeamnă la meditaţie şi reverie, fiind caracteristică firilor pasive, senzitive. Studii recente arată că albastrul taie apetitul, spre deosebire de roşu, care-l stimulează (şi de aceea e folosit în decorarea restaurantelor).
INDIGOUL, o nuanţă de albastru profund, semnifică înţelepciune, măiestrie şi împlinire spirituală, amplificând introspecţia.
VIOLETUL, asociat în general cu luxul, creativitatea şi tot ceea ce este sofisticat, stimulează trăirile spirituale (fiind utilizat şi-n vestimentaţia cardinalilor catolici), dar şi capacităţile paranormale. Din punct de vedere psihologic, violetul exprimă tristeţe şi melancolie.
ALBUL simbolizează puritatea, inocenţa, vindecarea. Persoanele care au o slăbiciune pentru el sunt prietenoase, sincere şi înţelegătoare. Folosit tradiţional pentru vestimentaţia mireselor, în cultura occidentală, pentru asiatici reprezintă însă culoarea… doliului!
NEGRUL semnifică interiorizare, profunzime, stabilitate, putere. Preferinţa pentru negru poate să denote suferinţă sufletească, nemulţumire sau revoltă. Negrul este asociat cu gravitatea, negativismul şi chiar moartea.
MARO este culoarea pământului, este solid, de încredere şi ajută la crearea unei atmosfere confortabile şi primitoare. Comunică putere, maturitate, autenticitate, iar cel care-l aleg au o nevoie crescută de confort fizic, siguranţă, stabilitate şi liniste.
GRIUL este perfect neutru, însemnând neimplicare, acţiune mecanică şi artificială.
Trucuri în amenajări interioare
Dincolo de aspectul lor estetic, culorile ne pot ajuta şi să „trişăm” în amenajarea încăperilor. Camerele întunecoase, cu orientare spre nord, pot fi „încălzite” şi pot căpăta un aspect mai prietenos, dacă folosim pe suprafeţe întinse culori deschise, care şi măresc optic interiorul. În schimb, zonele inundate de lumina naturală pot fi „răcite” prin intermediul pereţilor vopsiţi în nuanţe închise/intense. Acestea şi îngustează spaţiul, aşa că trebuie evitate pe holuri sau în camere mici. Pentru a sparge monotonia, se poate opta pentru peretele-pată de culoare, zugrăvit altfel decât restul, pentru aceasta recomandându-se cel mai lung din încăpere, fără nicio fereastră sau uşă. Ideal e să nu alăturăm două culori reci şi închise şi să nu combinăm mai mult de trei culori. În ce priveşte tavanul, cel vopsit într-o nuanţă mai întunecată decât pereţii va crea senzaţia de apăsare, „scurtând” din înălţime, iar cel lăsat mai luminos va crea senzaţia de încăpere mai înaltă. Indiferent însă de preferinţele cromatice, designerii de interior ne sfătuiesc să mizăm mai degrabă pe culori decât pe mobilă, perdele, decoraţiuni etc. în amenajarea spaţiilor de locuit sau de lucru. Căci ce-ar fi viaţa fără de culoare?
