În lumea celor puternici – fie că vorbim de lideri politici, fie că ne referim la mari artişti ori scriitori de renume- s-au strecurat de-a lungul timpului, tandre şi sfioase, şi o serie de pisici. Dincolo de afecţiunea oferită stăpânilor şi stăpânelor, micuţele feline au adus în viaţa personalităţilor o doză necesară de echilibru, recunoscut ca atare de “companionii” umani.
Humphrey- lordul din Downing Street 10
Renumită pentru stricteţea şi rigiditatea sa, Regina Victoria a Marii Britanii a găsit totuşi resurse de duioşie în relaţia cu White Heather, o încântătoare pisică de Angora, care i-a fost tovarăşă până-n ceasul morţii suveranei. Ulterior, mâţa s-a aflat în grija Regelui Eduard al VII-lea. O altă mare personalitate britanică, Winston Churchill, a îndrăgit nespus pisicile, înconjurându-se de câteva exemplare: Jock, Tango, Bob, Nelson şi Margate. Churchill le-a fost atât de devotat felinelor, încât le-a menţionat în testament, îngrijindu-se să le asigure cele necesare traiului confortabil şi după trecerea sa în nefiinţă. Şi pentru că ultimul supravieţuitor din lotul pisicesc al lui Churchill s-a numit Jock, tradiţia s-a păstrat până azi în rândul locatarilor din reşedinţa Chartwell. În ce priveşte adresa oficială a premierilor britanici, Downing Street 10, mare vâlvă a stârnit acolo Humphrey, un vagabond care, aflat în trecere prin zonă, s-a hotărât să rămână. Oamenii l-au botezat după Sir Humphrey Appleby din sitcomul “Yes Minister”. Humphrey era să-şi pardă toate cele 9 vieţi sub roţile Cadillac-ului preşedintelui Bill Clinton, venit în vizită oficială la Londra. Opinia publică s-a îngrijorat la fel de mult ulterior, când Humphrey a dispărut din prim-plan. Tony Blair a fost acuzat că l-a mătrăşit şi a fost nevoie să se organizeze o şedinţă foto cu motanul încadrat de un ziar apărut în ziua respectivă, pentru ca fanii lui Humphrey să se liniştească. Pisicul care a „servit” sub mandatele lui Margaret Thatcher, John Major şi Tony Blair s-a retras totuşi la pensie, în 1997, fiind luat în grijă de un fost angajat la reşedinţa oficială a prim-miniştrilor. Humphrey a murit în martie 2006.
Miorlăituri la Casa Albă
Tot în spaţiul anglofon, dar dincolo de Ocean, pisicile s-au instalat confortabil la Casa Albă, încă din vremea lui Abraham Lincoln şi a motanului său, Tabby. Alţi preşedinţi iubitori de feline au fost Theodor Roosevelt – cu Slippers şi Tom Quartz, Calvin Coolidge – cu Blacky, Tiger şi Timmy, Rutherford B. Hayes – cu siameza Miss Pussy (primită în dar de la consulul american din Bangkok, Jimmy Carter – cu siamezul Misty Malarky Ying Yang. În ce-l priveşte pe John F. Kennedy, acesta a convieţuit în reşedinţa prezidenţială cu Tom Kitten, favoritul blănos al micuţei Caroline. Motanul a încetat din viaţă la 21 august 1962, beneficiind de un necrolog în presa vremii. În anii ’90, soţii Clinton l-au adus la Casa Albă pe Socks, un cotoi adoptat de Chelsea din stradă, pe când tatăl ei era încă guvernator de Arkansas. Prim-motanul SUA, imortalizat chiar la pupitru de “briefing”, a fost nevoit să-l suporte, din 1997, şi pe labradorul retriever Buddy, cu care nu s-a înţeles deloc. Spre marea lui satisfacţie, Socks a fost mai simpatizat de public şi primea atât de multe scrisori de la fani, încât politicienii republicani au pus întrebări cu privire la resursele folosite de Casa Albă pentru a răspunde potopului de mesaje. După terminarea mandatelor prezidenţiale ale stăpânului, motanul a fost încredinţat fostei secretare a preşedintelui, Betty Currie, care l-a îngrijit cu devotament. Socks a închis ochii în februarie 2009, la vârsta venerabilă de 18 ani, răpus de cancer. Şi George W. Bush a avut două feline ca tovarăşe la Casa Albă, pe Ernie şi India “Willie”, mai puţin populare totuşi decât perechea de scottish-terrieri Barney şi Miss Beazley.
Dorofei, războinicul de la Kremlin
Deşi ţinută mai departe de ochii publicului larg, prezenţa felinelor domestice în preajma liderilor de la Kremlin nu a fost tocmai o raritate. În mai 2008, preşedintele Dmitri Medvedev
Feline care i-au inspirat pe scriitori
Nu doar oamenii politici şi-au găsit însă în pisici prieteni de nepreţuit. În lumea literară, figuri proeminente ale condeiului au avut această felino-slăbiciune, de la Charlotte Bronte pentru micul Tiger, la Lordul Byron pentru Beppo, Charles Dickens pentru William şi The Masters Cat, Edgar Allen Poe pentru Catarina, H.G.Wells pentru Mr. Peter Wells, Sir Walter Scott pentru Hinse, Alexander Dumas pentru Mysouff sau Tennessee Williams pentru Topaz. Mark Twain a dus pasiunea mai departe, “colecţionând” o duzină de mâţe. Cu umoru-i cunoscut, faimosul autor a spus:”Dacă omul ar putea să se încrucişeze cu pisica, ar fi o îmbunătăţire pentru om, dar o deteriorare pentru pisică”. În ce-l priveşte, Ernest Hemingway a crescut lângă el circa 30 de mici feline, între care şi câteva polidactile (care prezentau mai multe degete ecât este normal). Câteva au primit nume celebre, precum Ava Gardner, Emily Dickenson şi Pablo Picasso, fiind menţionate şi-n testamentul scriitorului. Descendenţii acestor pisici mai trăiesc şi azi la The Ernest Hemingway Home and Museum. În opinia laureatului Premiului Nobel pentru Literatură în 1954, “pisica re o sinceritate absolută a emoţiilor; oamenii, dintr-un motiv sau altul, îşi mai ascund sentimentele, dar pisica – niciodată”.
Mâţe cu talent artistic
Şi pictorii şi-au găsit un neaşteptat “corespondent sufletesc” în feline. Andy Warhol i-a crescut pe Hester şi Sam, Pablo Picasso a avut şi el două pisici, iar Henri Matisse – una neagră. La rândul lor, muzicieni renumiţi s-au lăsat delectaţi în viaţa de zi cu zi nu doar de acorduri armonioase, ci şi de…miorlăituri. Legendarul John Lennon a crescut de mic în compania pisicilor (mama sa avea un favorit blănos, pe Elvis), iar la maturitate, şi-a continuat pasiunea moştenită. În locuinţa sa din New York, John Lennon a convieţuit paşnic cu Salt şi Pepper, o mâţă albă şi una neagră. Freddie Mercury a fost şi el un mare iubitor de pisici, fiind înconjurat de: Tom, Jerry, Oscar, Tiffany, Delilah (preferata lui), Goliath, Miko, Romeo şi Lily. Chiar şi rapperul Snoop Doggy Dog, în ciuda pseudonimului artistic…canin, şi-a luat acasă două siameze: pe Miles Davis şi Frank Sinatra. În ce-l priveşte, Ian Anderson, de la trupa Jethro Tull, a ales bengalezele: Tiffen (o femelă) şi Sambhar (un mascul). Pisico-fani s-au dovedit şi George Michael, Michael Jackson şi britanica Susan Boyle, devenită peste noapte dintr-o gospodină modestă un superstar, graţie unei voci excepţionale. Noul statut – care implica şi deplasări lungi- a obligat-o însă pe Susan să se despartă de Pebbles, o pisică din rasa Angora Turcească (i se mai zice şi pisica turcească înotătoare, fiindcă adoră apa), în vârstă de 11 ani. Pebbles s-a mutat alături de un prieten al producătorului Simon Cowell, iar la prima vizită a fostei stăpâne s-a ascuns, de supărare, după un dulap.
