Nici nu s-a aerisit bine sala de consiliu din Kiseleff după ultima şedinţă a PSD, prezidată de Victor Ponta, că baronii au şi început să-şi verifice cuţitele purtate la cingătoare. Pasul înapoi făcut de „Cârlan” deschide, teoretic, lupta pentru putere în partid. Ca o premieră, de această dată nu a fost nevoie de o noapte a cuţitelor lungi pentru ca social-democraţii să-şi înlăture liderul, în stilul sângeros care a definit până acum schimbările de putere în marele partid de stânga. Pumnalele vor fi folosite acum, dacă tot au fost ascuţite, doar pentru ca baronii PSD să-şi poată lua reciproc, la o adică, jugulara. Deocamdată, asistăm doar la mârâieli. Nu peste multă vreme însă, vom auzi şi urletele însetaţilor de putere.
Până atunci, însă, preşedinte interimar este Rovana Plumb. Pe vremuri, candida pe listele PSD Vâlcea pentru Camera Deputaţilor. Paraşutată de la Bucureşti, unde nu mai avea loc, Rovana Plumb nu a făcut nimic pentru Vâlcea în cei patru ani petrecuţi în Parlament. Şi-a încasat indemnizaţia, a participat la câteva conferinţe de presă alături de „colegii” ei vâlceni şi apoi a dispărut. Cumva, a reuşit să se menţină la vârful PSD, fără să iasă în evidenţă prin ceva anume. Deşi provine din osatura PSD-ului condus de Adrian Năstase, ca o vertebră intactă, neatinsă de timp, numai bună de expus într-un Muzeu Antipa al politicii româneşti, Rovana Plumb este luată de bună şi pusă în fruntea unui partid care acum 11 ani nu-i găsea un loc eligibil pentru Parlament, în Capitală. Înfiptă la vârful PSD, pe sub mustaţa lui Liviu Dragnea, ea are o misiune dificilă, aceea de a ţine laolaltă un partid care a
devenit mai eterogen decât un sac cu nisip aruncat din avion. Cu lideri din ce în ce mai nervoşi, cu tabere din ce în ce mai multe, PSD este o bombă artizanală gata să explodeze. Iar Rovana Plumb nu are altă misiune decât să asiste la dezastrul iminent.
Altădată un partid al masculilor, PSD a devenit, vorba lui Ion Iliescu, un partid feminizat. Modificarea aproape ireversibilă a identităţii sexuale a partidului a început din momentul în care Mircea Geoană a devenit preşedinte, cu a sa dragoste ţopăită, Mihaela, continuând cu excesele de pubertate ale lui Victor Ponta şi culminând acum cu desemnarea ca lider interimar, a Rovanei Plumb. Departe de a nu isca nelinişti de orientare sexuală, Adrian Năstase măcar a reuşit să dea senzaţia de bărbăţie politică. Cumva, cel supranumit Bombonel a condus PSD cu mână de fier, după cum ne amintim cu toţii. Pe vremea aceea, nimeni nu mişca în partid, iar ordinele se executau, nu se discutau, ca în epoca postmodernă pe care pesediştii o traversează, plini de angoase, astăzi.
Suntem la începutul unei ere intermediare, care, chiar dacă nu va restructura partidul, măcar va destructura o gaşcă a cărei statornicie la vârful PSD începuse să încreţească multe frunţi din România şi din afara graniţelor. În momentul în care Victor Ponta va înţelege că nu este suficient să pleci din fruntea partidului, ci este nevoie de un pas întreg înapoi, lucrurile vor putea începe să se schimbe. Jumătăţile de măsură nu fac decât să lase lucrurile în aer, să suspende parţial crize şi, cel mai rău, chiar să le acutizeze. Un Victor Ponta lipsit de suportul partidului nu va putea să reziste prea multă vreme în vârful unui guvern căruia îi dau târcoale liberalii şi oamenii lui Oprea. Iar, zilele acestea, cel care ar fi trebuit să reprezinte noul PSD, scăpat de sub jugul baronilor, nu face altceva decât să-şi fredoneze cântecul de lebădă, între sediul din Kiseleff şi cel al DNA.
