Demisia ministrului Teodor Meleşcanu şi stabilirea unui record personal pentru cel mai scurt mandat în fruntea diplomaţiei româneşti, l-a determinat pe premierul Victor Ponta să propună un nou nume pentru portofoliul Afacerilor Externe: Mihnea Motoc, fost ambasador al României pe lângă Uniunea Europeană. Soţul fostului judecător CCR Iulia Motoc, actual judecător CEDO prin bunăvoinţa aceluiaşi Guvern Ponta, este unul dintre diplomaţii pe cât de puţin expuşi public, pe atât de controversaţi prin prisma legăturilor de rudenie, dar şi a amiciţiilor cu foştii colegi de generaţie ajunşi în poziţii cheie ale statului român.

Diplomat de carieră – şi ce carieră! – , Mihnea Motoc şi-a încheiat studiile de licenţă (Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti) în 1989, când unchiul său era procurorul general adjunct al Republicii Socialiste România, viitorul avocat de succes Gheorghe Diaconescu.

La momentul referendumului din 2012, pozitia Uniunii Europene a fost una categorică, favorabilă preşedintelui Băsescu, motiv pentru care ambasadorul României a devenit subiectul unor controverse, pe care, însă, noua puterea politică a refuzat să le supună dezbaterii. Considerat parţial responsabil pentru modul în care înalţii oficiali UE se raportau la statul roman şi „lovitura de stat” reclamată de unii politicieni, Mihnea Motoc a fost acuzat de un fost ambasador si consilier prezidential, academicianul Eugen Mihaescu, de colaborare cu serviciile de informaţii, înainte şi după 1989″

„«Suspendatul din curticică» – (n.r. – Traian Basescu) a activat întreaga reţea de agenţi sub acoperire plasaţi în MAE (şi nu numai) de cei pe care eu i-am numit în cartea mea «Între linii» securicii. Ei, da! Suntem în anul 2012 şi vorbim tot despre ei, pentru că în acest război, care este pe punctul de a distruge România, se înfruntă poporul român şi securicii. (…) Domnul Motoc şi-a făcut studiile de Drept în perioada 1984-1989 când se ştie că Securitatea monitoriza cu mare atenţie candidaţii şi absolvenţii pe care nu se sfia să-i recruteze încă din amfiteatre. Tânărul Motoc a fost procuror la Bolintin şi după «revoluţie» a aterizat în MAE. A fost trimis la studii în străinătate. Puţini aveau această şansă… (…) Revenit în Europa, Mihnea Motoc ocupa un post important la Bruxelles şi a scăpat şi de consoartă «cazând-o» la Curtea Constituţională. Un aranjament convenabil, care cred că ascunde, de fapt, o misiune la ordin”. (Cotidianul, 12 august 2012)

În ’91, fostul magistrat de Bolintin Vale (jud. Giurgiu), ajuns între timp la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 – Bucureşti (acolo unde viitoarea sa soţie funcţiona ca judecător), se orientează cu succes spre diplomaţie: încadrat la Direcţia Juridică şi a Tratatelor din cadrul Ministerul Afacerilor Externe, fostul procuror e trimis de urgenţă să studieze în Franţa (Universitatea din Nisa) şi SUA (Universitatea George Washington). Dincolo de studiile din străinătate, care-i îmbogăţesc vizibil aptitudinile profesionale, prima jumătate a anilor ’90 se demonstrează prielnică şi relaţiilor interumane.  Astfel, începând cu 1992, viitorul ambasador Motoc devine coleg de minister cu viitorul ambasador George Cristian Maior, fost senator PSD, numit de Traian Băsescu la conducerea Serviciului Român de Informaţii. Ei bine, deşi cei doi au devenit, oficial, colegi de diplomaţie din ’92, actualul ambasador al României la UE şi şeful SRI au avut ocazia sa petreacă suficient timp împreună la Washington (1991), acolo unde amândoi frecventau cursurile aceluiaşi master în Drept Internaţional Public şi Comparat, la moda, în epocă, printre tinerii jurişti români…

Şi, dacă pe şeful SRI l-a întâlnit în calitate de coleg (ba chiar dintr-o poziţie uşor privilegiată, având un an de experienţă în plus), pe fostul director al Serviciului de Informaţii Externe, ambasadorul Mihnea Motoc l-a cunoscut ca superior: Teodor Meleşcanu (intrat în MAE, dupa cei 5 ani de Facultate de Drept, ca fapt divers, tot pe filiera Direcţiei Juridice şi a Tratatelor) a ocupat din ’92 până in ’96 fotoliul de ministru al Afacerilor Externe, perioadă în care tânărul Motoc a reuşit să obţină, fără obstacole, inclusiv gradul diplomatic de Secretar I. Mai mult decât atât, apropierea dintre familia ambasadorului şi seful SIE a depăşit perimetrul ministerului, şi, în 1996, Meleşcanu a publicat împreună cu Iulia Motoc un tratat de Drept International Public, contribuind astfel la legitimarea viitorului judecător CCR în mediul universitar.

Într-o continuă (şi lină) ascensiune profesională, în 1999, la 32 de ani, Mihnea Motoc e trimis în Olanda, devenind, astfel, cel mai tânăr ambasador român. Ca într-un frumos arc peste timp, şi soţia ambasadorului avea să devină, un deceniu mai târziu, cel mai tânăr judecător al Curţii Constituţionale. Iar doar câţiva ani după, ambii soţi aveau sa mai urce o treaptă pe scara profesională, ajungând ministru de Externe şi, respectiv, judecător CEDO,  mulţumită aceluiaşi premier Victor Ponta.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.