Femeia din tablou tocmai născuse, când a pozat
Identitatea personajului botezat “La Gioconda” – care înseamnă „femeie fericită”, în italiană, dar sugerează, de asemenea, numele de familie al soţului femeii – ar fi fost stabilită încă din ianuarie 2008, de specialiştii Universităţii din Heidelberg, Germania.
Potrivit acestora, e vorba de Lisa Gherardini, soţia bogatului negustor florentin de pânzeturi Francesco del Giocondo. Deşi mulţi istorici de artă s-au întrebat dacă nu cumva femeia cu zâmbet misterios din acest tablou nu este iubita sau mama lui Da Vinci sau poate chiar artistul însuşi, cercetătorii nemţi au susţinut că au descoperit o carte, pe care au fost făcute nişte adnotări datând din octombrie 1503, ce confirmă faptul că modelul tabloului este Lisa del Giocondo.
„Toate dubiile asupra identităţii Mona Lisei au fost eliminate de descoperirea profesorului Armin Schlechter”, un expert în manuscrise, a indicat biblioteca universităţii într-un comunicat.
În adnotările făcute pe colecţia de scrisori ale oratorului Cicero, Agostino Vespucci, oficial al Florenţei şi totodată cunoştinţă a lui da Vinci, îl compară pe acesta cu artistul Greciei antice Apelles şi spune că pictorul lucrează la trei tablouri în acelaşi timp, unul dintre acestea fiind portretul Lisei del Giocondo.
Comentariul întăreşte asocierea între Lisa del Giocondo şi tablou, făcută în 1550 de un alt demnitar florentin, Giorgio Vasari.
Puţinele surse disponibile arată că Lisa del Giocondo, născută Gherardini, a venit pe lume în 1479 la Florenţa. Provenind dintr-o familie modestă, ea s-a căsătorit la 16 ani cu Francesco di Bartolomeo del Giocondo, văduv în două rânduri şi cu 19 ani mai vârstnic decât ea. Cuplul a avut trei sau cinci copii, între care sigur doi băieţi şi o fată. Interesant este că specialiştii care au analizat detaliat straturile tabloului lui da Vinci au ajuns la concluzia că modelul feminin… tocmai născuse!
Vălurile cenuşii transparente ataşate de gulerul corsajului Lisei, aproape imperceptibile din cauza vernisurilor succesive aplicate de pictor, erau purtat în acest fel de către femeile gravide sau lăuze, a explicat Bruno Mottin, de la Centrul de Studiere şi Restaurare al Muzeelor Franţei.
În opinia sa, tabloul ar marca naşterea celui de-al doilea fiu (Andrea) al Monei Lisa, situaţie în care misteriosul surâs ar ascunde, de fapt, satisfacţia maternităţii împlinite. Chiar şi coafura personajului – cu coc ascuns, acoperit de o bonetă, şi cu meşe lăsate libere în lateral – ar fi fost tipică în epocă pentru femeile abia devenite mame.
* S-o dezgropăm şi pe Mona Lisa!
Când s-a apucat să picteze tabloul (despre care recent s-a descoperit că ar avea şi o variantă… nud, botezată Mona Vanna şi ascunsă mai bine de un secol într-o colecţie particulară), Leonardo da Vinci avea 51 de ani, iar Mona Lisa – 24.
Ea tocmai se mutase, împreună cu familia, într-o locuinţă mai spaţioasă, pe Via del Stufa, eveniment în cinstea căruia negustorul del Giocondo a decis să-i comande un portret. Din păcate, n-a mai apucat să-şi vadă comanda onorată, fiindcă artistul a părăsit Florenţa pentru Milano, luând cu el lucrarea neterminată. Potrivit revistei “Descoperă”, este foarte probabil ca Leonardo să fi ajuns cu tabloul la Amboise, unde fusese chemat de regele Franţei, François I, şi unde de altfel avea să şi închidă ochii definitiv, în 1519.
La rândul său, Mona Lisa s-a stins la la 15 iulie 1542, fiind înmormântată în mănăstirea Sant’Orsola, unde s-a retras pentru a petrece ultimii ani din viaţă, după moartea soţului.
„În această mănăstire şi-a plasat Mona Lisa ultima fiică, pe Marietta, care a intrat apoi în ordin”, a declarat cercetătorul Giuseppe Pallanti pentru “La Repubblica”.
Pallanti a susţinut, în ianuarie 2007, că a găsit, explorând arhivele unei biserici din centrul istoric al Florenţei (Toscana), un act de deces care face referire la soţia lui Francesco Del Giocondo, moartă la 15 iulie 1542 şi înhumatã la Sant’Orsola, aşezământ situat nu departe de bazilica San Lorenzo şi în prezent abandonat.
Cercetătorul florentin Carlo Pedretti, expert recunoscut în Leonardo de Vinci, ar propus chiar ca presupusele rămăşiţe pământeşti ale Monei Lisa să fie exhumate şi facă obiectul unei analize ADN.„Graţie tehnicilor actuale, oamenii de ştiinţă ar putea să-i reconstituie aspectul fizic, poate chiar chipul, şi să contribuie astfel decisiv la identificarea modelului tabloului”, s-a justificat el.
* Un zâmbet imposibil de descifrat
E puţin probabil, totuşi, ca reconstituirea chipului adevăratei Mona Lisa să ne dea şi cheia zâmbetului său din tablou.
În încercarea de a-l descifra, specialiştii de la Consiliul Naţional de Cercetare din Canada au scanat celebrul portret, rezultând imagini tridimensionale la o rezoluţie de 10 micrometri profunzime.
Concluzia a fost că tehnica „sfumato“ a artistului renascentist, constând în umbrele ce apar în jurul buzelor Mona Lisei, ar fi direct responsabilă de elementul de mister al celui mai faimos surâs din lume. Cercetătorii spanioli de la Universitatea Alicante au pretins, la rândul lor, că secretul inegalabilului zâmbet rezidă în activitatea specifică a unor celule ale retinei privitorului.
Mai precis, nota agenţia Ansa, anumite celule din retina umană – care transmit creierului informaţii cu privire la mărimea unui obiect vizualizat, la culoarea şi poziţia acestuia – variază din când în când, creându-le privitorilor o percepţie diferită asupra enigmaticei expresii faciale a Giocondei. Un alt studiu, publicat în decembrie 2005 de revista “The New Scientist”, a dezvăluit rezultatele analizelor făcute asupra tabloului de un program computerizat de recunoaştere a emoţiilor pe chipul uman.
Potrivit datelor obţinute, Mona Lisa era – când a pozat – în proporţie de 83% fericită, 9% dezgustată, 6% temătoare şi 2% furioasă. În fine, un om de ştiinţă japonez a mers şi mai departe, susţinând că a reuşit să recreeze, cu ajutorul tehnologiei, vocea Mona Lisei şi chiar a lui Leonardo însuşi!
