| Presedintelui Klaus Iohannis i-a fost solicitata desecretizarea asa-numitului ”Dosar al Revolutiei”. Ca premiza a bunei-credinte si ca material de lucru pentru redeschiderea dosarului penal. Cel care tocmai a fost inchis. Ma indoiesc ca dosarul va fi redeschis. O asemenea masura ar conduce, aproape instantaneu, la doua revelatii. Prima, ca nu a fost nici vorba de o revolutie, ci doar de o sangeroasa lovitura de stat, orchestrata de la Moscova, prin comandouri KGB si GRU si sprijinita de la Bucuresti de intreaga retea de agenti ai celor doua servicii secrete. Cea de-a doua, va fi insa ca o bomba termonucleara. Societatea romaneasca ar descoperi de ce si cum Securitatea s-a privatizat, atat institutional, cat si individual. Universul romanesc al istoriei recente s-ar da, literalmente, peste cap. |
O piesa extrem de importanta a unui asemenea dosar desecretizat ar fi “Dosarul Corbi”. Este intreaga documentatie elaborata de-a lungul anilor de securitatea lui Ceausescu si, in special, de o unitate specializata in identificarea si documentarea spionilor sovietici, care actionau pe teritoriul Romaniei. Urmarindu-i pe acestia, Securitatea i-a identificat pe “corbi”. Cine erau ei? Erau mii de insi de nationalitate romana, cu cetatenie romana, care fusesera, de-a lungul timpului, racolati de cele doua importante servicii secrete sovietice, KGB si serviciul secret al Armatei, denumit GRU. Ei erau tradatorii neamului. Cei mai multi, scoliti in universitati civile sau militare din Uniunea Sovietica, altii racolati direct de pe teritoriul Romaniei sau din alte state. Una dintre cele mai redutabile retele de agenti pe care Moscova i-a avut in asa-zisele tari fratesti. Politica nationalista a lui Ceausescu, jocul sau relativ independent de Moscova, a avut drept consecinta crearea si punerea in miscare a acestei formidabile Coloane a Cincea.
“Corbii”, aceasta Coloana a Cincea care actiona in Romania la comanda Kremlinului, a fost, asa cum era si firesc, activata inainte de evenimentele care aveau sa faca aproape 1200 de victime. De altfel, astazi se stie ca Frontul Salvari Nationale fusese creat cu multa vreme inainte de caderea lui Ceausescu, in laboratoarele de la Kremlin. Si intrarea lui in actiune fusese temeinic pregatita, atat la Moscova, cat si la Bucuresti. Se mai stie ca acesti “corbi” nu numai ca au actionat pentru daramarea lui Ceausescu si a regimului sau dictatorial, prin mijloace specifice unei lovituri de stat, dar au si preluat intreaga putere, incepand din 22 decembrie 1989. Cele mai importante functii de comanda ale statului le-au fost incredintate “corbilor”.
Cum a fost posibil acest lucru? Sa ne amintim! Indeplinind partial ordinele lui Ceausescu, generalul Milea, ministrul Apararii Nationale, s-a sinucis sau a fost ucis in 22 decembrie, dimineata. Succesorul sau la comanda Armatei a devenit generalul Victor Atanasie Stanculescu. Pana in acest moment, victimele in randul civililor se ridicau la cateva sute. La orele pranzului, in 22 decembrie, Ceausescu a fugit, iar cateva ore mai tarziu, fara ca opinia publica sa stie, el a fost capturat de Armata. Victor Atanasie Stanculescu avea posibilitatea sa mentina, o vreme, puterea, Armata urmand sa organizeze alegeri libere la care sa poata participa toate partidele istorice, care aveau sa iasa din adormire, precum si noile formatiuni politice. Dar generalul a ales sa-i predea puterea lui Ion Iliescu. Instantaneu, acesta i-a adus in functiile de comanda pe “corbi”. Incepand cu Nicolae Militaru, cel mai reprezentativ agent GRU, care a preluat conducerea Armatei. Iar Armata a confiscat, pentru o vreme, si Securitatea.
“Corbii”, odata instalati la putere, trebuiau sa se tina cu dintii de ea. Numai ca presiunea populatiei, in sens contrar, era uriasa. Asa se face ca dupa capturarea lui Ceausescu a fost declansat un veritabil carnagiu, la capatul caruia au fost ucisi peste 1000 de romani. Legenda lansata a fost ca au actionat securistii lui Ceausescu. In realitate, pucistii au beneficiat, pretutindeni in tara, dar, in special, in Bucuresti si Ardeal, de sprijinul comandourilor trimise, din timp, de Moscova. Si care, atentie, nu au parasit Romania decat in ultima parte a anului 1990. Lasand in spatele lor reteaua “corbilor” bine consolidata. Pe cadavrele romanilor. Si cu pretul amanarii, pentru multi ani, a democratizarii reale a acestei tari.
Neasteptandu-ma sa aiba loc vreo desecretizare, nu-mi ramane altceva de facut decat sa iau in calcul informatii certe care, dintr-un motiv sau altul, au ajuns sa fie cunoscute si prezentate de istorici memorialisti. In paranteza fie spus, unul dintre acestia este Cristian Troncota, care a scris o excelenta lucrare cu titlul “Duplicitarii”. Aici, istoricul semnaleaza un fapt senzational referitor la modul in care au actionat sovieticii in coniventa cu reteaua lor de cartite din Romania pentru preluarea puterii inainte si dupa rasturnarea lui Ceausescu. Inainte, comandourile rusesti prezente in Romania, descoperite si documentate de securitatea condusa de Iulian Vlad, erau “musafiri nepoftiti”, pe care Ceausescu nu avea curajul de a-i trata, pe fata, drept dusmani. Imediat dupa caderea lui Ceausescu, componentii acestor comandouri au fost “oaspeti bineveniti”. Desigur, din perspectiva grupului instalat la putere, in frunte cu Ion Iliescu.
In ultimul editorial am prezentat cateva informatii legate de aceste comandouri rusesti. Cristian Troncota ne prezinta insa un moment cu totul si cu totul special. S-a petrecut la 27 decembrie 1989, cand a avut loc o intalnire intre Ion Iliescu – Petre Roman si Evgheni Tiajelnikov, ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucuresti. Iata un scurt fragment din stenograma discutiei. Vorbeste ambasadorul: “O rugaminte: o serie de specialisti sovietici se afla la periferie. Cerem sa le acordati ajutor, sa spuneti celor care trebuie sa aiba grija de securitatea lor pentru ca nu au asupra lor documente; pasapoartele sunt la Ambasada, au adeverinta, dar s-ar putea ca la control sa nu se recunoasca aceste autorizatii. Sunt intr-o situatie grea. (…) Avem deja doi raniti din cladirea in care s-a tras”.
Iata, in continuare, ce declara Vladimir Bukovski, una dintre sursele cele mai bine informate din ultimii 20 de ani, in legatura cu ceea ce s-a intamplat in 1989, in estul Europei: “Niciodata rolul KGB-ului, in interiorul tarii si in strainatate, nu a fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, care au lansat „Revolutia de catifea” in Cehoslovacia, care au luat masuri pentru rasturnarea lui Erich Honecker, in Germania Rasariteana, producand indeosebi circumstantele favorabile distrugerii Zidului Berlinului.”
In acest moment, eu, dupa ce in 1990 am fost primul jurnalist care a semnalat, prezentand detalii in acest sens, prezenta comandourilor rusesti in Romania, sub forma unor grupuri de turisti, voi face o noua dezvaluire. Si anume ca in 1990, Mihai Caraman, care fusese instalat seful Serviciului Extern de Informatii, ia cerut lui Ion Iliescu ca pe canalele presedintiei, ramase deschise, sa transmita la Moscova solicitarea ca rusii sa-si retraga taberele de militari concentrate in Transilvania. In acea vreme, DIE, cum se chema Serviciul de Spionaj al Romaniei, dispunea in toate judetele de ofiteri si, astfel, centrala ajunsese in posesia informatiilor despre pregatirile pe care le faceau comandourile rusesti, disimulate in grupuri de turisti, pentru a declansa o operatiune de anvergura in Ardeal, in scopul dezmembrarii Romaniei. Si dupa cum se stie, au urmat evenimentele sangeroase de la Targul Mures.
Desecretizarea asa-zisului „Dosar al Revolutiei” ar insemna, practic, devoalarea unui intreg mecanism extern si intern, care a vizat un obiectiv mult mai important decat simpla inlaturare a lui Ceausescu si inlocuirea unei dictaturi cu o falsa democratie. Atacul initiat de Moscova, in colaborare cu agentii sai din Romania, dar si cu acordul tacit al Occidentului, viza si leza insasi suveranitatea statului nostru. Va avea cineva curajul sa desecretizeze acest dosar?
sursa- corectnews.ro
 |
||
