De la Bruxelles am auzit în seara asta cele mai ambițioase obiective pentru țara mea, spuse în cel mai economicos discurs. Conferința de presă susținută de noul președinte a României, a fost exact ce trebuie și cât trebuie. N-a fost pălăvrăgeală. ”Un obiectiv principal al mandatului meu este, a zis el, europenizarea completă a României„.
Mi s-a părut că nu aud bine. Am tresărit și când președintele țării mele a spus că vrea să fim – cândva am fost – ”în nucleul” Europei, al UE. Păi în nucleul UE sunt, în primul rând ca forță economică, Germania, apoi Franța, Marea Britanie. Ele sunt nucleul Europei și ca nivel de civilizație. Cultură, da, avem, putem să jucăm cartea asta, dar nu-i destul. Civilizația noastră, însă, e șchiopătată, șoselele noastre sunt poteci, satele noastre, unele, încă mai au zone neelectrificate. Țiganii noștri sunt mai puțin educați decât țiganii lor, e nevoie de mari opinteli financiare și de stil de viață spre a-i da pe brazdă și aici mă refer la români în general. Nu cerem drepturi suplimentare, a zis neamțul de la Sibiu. Le avem, ca toți ceilalți. Vreau o asimilare cât mai rapidă în spațiul Schengen, fiindcă România a făcut progrese și îndeplinește condițiile. Am găsit, a zis Iohannis, puncte de vedere comune și m-am bucurat. Voi merge să discut și la Paris și Berlin.
Știm, toți cei care am luat la pas bătătura și arătura Europei, că dacă Germania și Franța vor zice da, vor zice și ceilalți, iar obiectivul Schengen poate fi atins repede. Dar ”europenizarea completă a României”? Nu vreau să-ți tai elanul, sibianule, dar va fi al dracului de anevoios acest drum. Dacă ești în stare să-l faci, vei intra în istorie, lângă verii tăi regali.
Da, am auzit în seara asta două lucruri pe care nu le-am auzit niciodată. Cel puțin în forma asta. Parcă o armată pleca la război și comandantul îi insufla, din privire și vorbe, încrederea în victorie, chiar dacă soldații n-aveau arme și armia era încă neadunată din văi. Așa să fie! Pentru a izbuti imposibilul trebuie să crezi în el. Iohannis n-a lăsat o clipă de îndoială că el crede. Încep să cred și eu, domnule președinte.
Ai vorbit cât trebuie și n-ai pălăvrăgit. Un ardelean din cartea de istorie, pe numele lui Avram Iancu, mergând la împărat, la Viena, pentru a cere drepturi românilor, a simțit, după ce și-a spus păsul, că a vorbit zadarnic. Împăratul Austro-Ungariei n-avea chef să asculte adevărul. ”No, hai!„ ar fi zis Avram Iancu către ai săi, intrând în istorie cu cel mai scurt discurs politic rostit vreodată. Înțeleg că azi, ăia mari din nucleul Europei te-au ascultat și ți-au dat dreptate. Așa că no, hai la treabă! Contează pe noi, fiindcă știm să putem când vrem!
